HG nr. 284/2017 – modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, aprobate prin HG nr. 1/2016

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1/2016

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Articol unic. — Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 13 ianuarie 2016, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

  1. Titlul I „Dispoziţii generale”
  2. La capitolul II „Reguli de aplicare generală”, după secţiunea a 2-a se introduce o nouă secţiune, secţiunea 21, alcătuită din punctul 51, cu următorul cuprins:

SECŢIUNEA 21

Reguli speciale pentru aplicarea TVA

  1. 51. (1) În sensul art. 11 alin. (6) şi (8) din Codul fiscal, persoanele impozabile care au avut codul de înregistrare anulat în baza prevederilor art. 316 alin. (11) lit. a)—e) şi h) din Codul fiscal, care se înregistrează în scopuri de TVA conform art. 316 alin. (12) din Codul fiscal, îşi pot exercita dreptul de deducere pentru achiziţiile de bunuri şi/sau servicii efectuate în perioada în care au avut codul de înregistrare în scopuri de TVA anulat, prin înscrierea taxei în primul decont de taxă prevăzut la art. 323 din Codul fiscal depus după reînregistrare sau, după caz, într-un decont ulterior. Deducerea taxei se efectuează în limitele şi condiţiile prevăzute la art. 297—302 din Codul fiscal, chiar dacă factura nu cuprinde codul de înregistrare în scopuri de TVA al persoanei impozabile.

(2) După înregistrarea în scopuri de taxă conform art. 316 alin. (12) din Codul fiscal, persoana impozabilă trebuie să emită facturi în care să înscrie distinct taxa pe valoarea adăugată colectată aferentă livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii taxabile efectuate în perioada în care au avut codul de înregistrare în scopuri de TVA anulat, care nu se înregistrează în decontul de taxă depus conform art. 323 din Codul fiscal, în secţiunea «Taxa pe valoarea adăugată colectată». În funcţie de modalitatea în care au acţionat pe perioada în care au avut codul de înregistrare în scopuri de TVA anulat, se disting următoarele situaţii:

  1. a) persoana impozabilă a colectat TVA pentru operaţiunile taxabile, respectiv a depus declaraţia privind taxa pe valoarea adăugată colectată care trebuie plătită conform art. 11 alin. (6) şi (8) din Codul fiscal, dar nu a emis facturi. În această situaţie, după reînregistrarea în scopuri de TVA, persoana impozabilă trebuie să emită facturi pentru livrările de bunuri/prestările de servicii efectuate în perioada în care a avut codul de înregistrare în scopuri de TVA anulat, care să includă informaţiile obligatorii prevăzute la art. 319 alin. (20) din Codul fiscal, inclusiv taxa pe valoarea adăugată aferentă, care a fost colectată în perioada în care a avut codul de înregistrare în scopuri de TVA anulat. Aceste facturi nu se includ în decontul de taxă depus conform art. 323 din Codul fiscal, în secţiunea «Taxa pe valoarea adăugată colectată», dacă nu există diferenţe între taxa colectată în perioada în care persoana impozabilă a avut codul de înregistrare în scopuri de TVA anulat şi taxa înscrisă în facturile emise după reînregistrarea în scopuri de TVA a persoanei impozabile;
  2. b) persoana impozabilă a colectat TVA pentru operaţiunile taxabile, respectiv a depus declaraţia privind taxa pe valoarea adăugată colectată care trebuie plătită conform art. 11 alin. (6) şi (8) din Codul fiscal, şi a emis facturi. În această situaţie, după reînregistrarea în scopuri de TVA, persoana impozabilă trebuie să emită facturi de corecţie conform art. 330 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal. În situaţia în care nu există diferenţe între taxa colectată în perioada în care persoana impozabilă a avut codul de înregistrare în scopuri de TVA anulat şi taxa înscrisă în facturile emise după reînregistrarea în scopuri de TVA a persoanei impozabile, facturile emise după reînregistrare nu se includ în decontul de taxă depus conform art. 323 din Codul fiscal, în secţiunea «Taxa pe valoarea adăugată colectată»;
  3. c) persoana impozabilă nu a colectat TVA pentru livrările de bunuri/prestările de servicii taxabile efectuate în perioada în care a avut codul de înregistrare în scopuri de TVA anulat, respectiv nu a depus declaraţia privind taxa pe valoarea adăugată colectată care trebuie plătită conform art. 11 alin. (6) şi (8) din Codul fiscal, dar a emis facturi. În această situaţie, după reînregistrarea în scopuri de TVA, persoana impozabilă trebuie să emită facturi de corecţie conform art. 330 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal. Facturile de corecţie nu se înscriu în decontul de taxă depus conform art. 323 din Codul fiscal, în secţiunea «Taxa pe valoarea adăugată colectată», dacă nu există diferenţe între taxa pe care ar fi trebuit să o colecteze în perioada în care persoana impozabilă a avut codul de înregistrare în scopuri de TVA anulat şi taxa înscrisă în facturile emise după reînregistrarea în scopuri de TVA a persoanei impozabile, ci în «Declaraţia privind taxa pe valoarea adăugată colectată datorată de către persoanele impozabile al căror cod de înregistrare în scopuri de taxă pe valoarea adăugată a fost anulat conform art. 316 alin. (11) lit. a)—e), lit. g) sau lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal». Persoana impozabilă datorează obligaţii fiscale accesorii conform art. 173 şi 181 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, de la data la care avea obligaţia să plătească TVA aferentă livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii taxabile, efectuate în perioada în care a avut codul de înregistrare în scopuri de TVA anulat, şi până la data plăţii taxei, în baza declaraţiei sus-menţionate;
  4. d) persoana impozabilă nu a colectat TVA pentru livrările de bunuri/prestările de servicii taxabile efectuate în perioada în care a avut codul de înregistrare în scopuri de TVA anulat, respectiv nu a depus declaraţia privind taxa pe valoarea adăugată colectată care trebuie plătită conform art. 11 alin. (6) şi (8) din Codul fiscal şi nu a emis facturi. În această situaţie, facturile emise după reînregistrarea în scopuri de TVA nu se înscriu în decontul de taxă depus conform art. 323 din Codul fiscal, în secţiunea «Taxa pe valoarea adăugată colectată», dacă nu există diferenţe între taxa pe care ar fi trebuit să o colecteze în perioada în care persoana impozabilă a avut codul de înregistrare în scopuri de TVA anulat şi taxa înscrisă în facturile emise după reînregistrarea în scopuri de TVA a persoanei impozabile, ci în «Declaraţia privind taxa pe valoarea adăugată colectată datorată de către persoanele impozabile al căror cod de înregistrare în scopuri de taxă pe valoarea adăugată a fost anulat conform art. 316 alin. (11) lit. a)—e), lit. g) sau lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal». Persoana impozabilă datorează obligaţii fiscale accesorii conform art. 173 şi 181 din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare, de la data la care avea obligaţia să plătească TVA aferentă livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii taxabile, efectuate în perioada în care a avut codul de înregistrare în scopuri de TVA anulat, şi până la data plăţii taxei, în baza declaraţiei sus-menţionate.

(3) În situaţiile prevăzute la alin. (2), în cazul în care există diferenţe între taxa colectată/care ar fi trebuit colectată în perioada în care persoana impozabilă a avut codul de înregistrare în scopuri de TVA anulat şi taxa înscrisă în facturile emise după reînregistrarea în scopuri de TVA a persoanei impozabile, în decontul de TVA, în secţiunea «Taxa pe valoarea adăugată colectată», se înscriu numai aceste diferenţe.

(4) Prevederile alin. (2) se aplică în cazul în care persoana impozabilă se înregistrează în scopuri de TVA conform art. 316 alin. (12) din Codul fiscal începând cu 1 ianuarie 2017, în situaţia în care a avut codul de înregistrare în scopuri de TVA anulat în baza prevederilor art. 316 alin. (11) lit. a)—e) şi h) din Codul fiscal, respectiv în baza prevederilor art. 153 alin. (9) lit. a)—e) şi h) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în vigoare până la 1 ianuarie 2016.

(5) Prevederile alin. (2) nu se aplică în situaţia în care persoana impozabilă nu are obligaţia de a emite facturi conform art. 319 din Codul fiscal.

(6) În aplicarea prevederilor art. 11 alin. (7) şi (9) din Codul fiscal, persoanele impozabile care au efectuat achiziţii de la furnizori/prestatori în perioada în care aceştia au avut codul de înregistrare în scopuri de TVA anulat îşi exercită dreptul de deducere a TVA pentru achiziţiile respective, în limitele şi condiţiile prevăzute la art. 297—302 din Codul fiscal, pe baza facturilor emise de furnizor/prestator conform alin. (2), prin înscrierea taxei în primul decont de taxă prevăzut la art. 323 depus după reînregistrarea furnizorului/prestatorului sau, după caz, într-un decont ulterior.

(7) Exemple pentru aplicarea prevederilor alin. (2) referitoare la emiterea facturilor după înregistrarea în scopuri de TVA:

Exemplul nr. 1: persoana impozabilă a colectat TVA pentru operaţiunile taxabile, dar nu a emis facturi.

  1. Societatea X are codul de TVA anulat începând cu data de 1 septembrie 2016. În luna octombrie livrează către societatea Y 100 de utilaje a căror valoare înscrisă în contract era de 50.000 lei/bucată, care nu include TVA. Societatea X nu emite factură, dar depune declaraţia privind taxa pe valoarea adăugată colectată care trebuie plătită conform art. 11 alin. (6) şi (8) din Codul fiscal. Calculul taxei colectate de plată se va efectua astfel, ambele variante fiind corecte:
  2. Societatea X, având codul de TVA anulat, nu mai poate încasa de la client valoarea TVA şi colectează TVA din totalul sumei aferente livrării, respectiv 5.000.000 lei x 20/120 =

833.333 lei TVA colectată. Având în vedere că furnizorul nu mai este înregistrat în scopuri de TVA, dacă beneficiarul nu mai acceptă ca la preţul din contract să se adauge şi TVA, se consideră că preţul acceptat de beneficiar include TVA datorată de furnizor.

  1. Societatea X recuperează de la client şi valoarea TVA, clientul acceptând să îi plătească suma de 6.000.000 lei, şi colectează TVA aplicând 20% la totalul sumei aferente livrării, respectiv 5.000.000 lei x 20/100 = 1.000.000 lei.
  2. În cazul în care între societatea X și societatea Y nu există niciun contract sau contractul prevede că preţul include TVA sau nu menţionează nimic cu privire la TVA, societatea X avea obligaţia de a plăti TVA din suma livrării. Astfel, dacă valoarea livrării este de 5.000.000, societatea X avea obligaţia de a plăti TVA de 833.333 lei.

După reînregistrarea în scopuri de TVA, societatea X va emite facturi cu TVA astfel:

  1. În situaţia de la lit. A poate emite factura astfel: baza impozabila 4.166.667 şi TVA aferentă 833.333 lei, total factură

5.000. 000 lei, factură care nu se înscrie în decontul de TVA de către furnizorul X, dar permite deducerea TVA la beneficiarul Y sau, dacă clientul este de acord să plătească în plus pe lângă preţul fără TVA şi taxa aferentă, baza impozabilă înscrisă în factură va fi de 5.000.000 plus TVA de 1.000.000 lei. Diferenţa faţă de taxa colectată determinată la lit. A se înscrie în decontul de TVA în care este emisă factura respectivă astfel: 5.000.000 –

4.166.667 = 833.333 lei baza impozabilă şi TVA aferentă

166.667 lei. Beneficiarul poate deduce TVA de 1.000.000 lei.

În situaţia de la lit. B, societatea X va emite o factură corectă de 5.000.000 lei cu TVA de 1.000.000 lei, factură care nu se înscrie în decontul de TVA, în secţiunea „Taxa pe valoarea adăugată colectată”, de către furnizorul X, care permite deducerea TVA la beneficiarul Y.

  1. Societatea X are obligaţia de a emite factură cu baza impozabilă de 4.166.667 lei şi TVA 833.333 lei, factură care nu se înscrie în decontul de TVA, în secţiunea „Taxa pe valoarea adăugată colectată”, de către furnizorul X, dar permite deducerea TVA la beneficiarul Y.

Exemplul nr. 2: persoana impozabilă a colectat TVA pentru operaţiunile taxabile şi a emis facturi

  1. Prezentarea situaţiei este aceeaşi ca la exemplul nr. 1, cu excepţia faptului că în acest exemplu societatea X a emis facturi pe perioada în care a avut codul anulat. Calculul taxei colectate de plată se va efectua astfel, ambele variante de determinare a taxei colectate fiind corecte:
  2. În ipoteza în care valoarea livrării acceptată de beneficiar este de 5.000.000 lei, societatea X se poate regăsi în următoarele situaţii:

— ori a emis factura de 5.000.000 lei, fără să înscrie TVA în factură și plăteşte TVA din această sumă, respectiv 833.333 lei (5.000.000 lei x 20/120),

— ori a emis factura calculând TVA din suma facturată şi înscriind această taxă în factură: respectiv bază 4.166.667 și TVA833.333 lei.

  1. Societatea X recuperează de la client şi valoarea TVA pe lângă preţul din contract, situaţie în care solicită clientului să îi plătească suma de 6.000.000 lei, şi, referitor la facturare, se poate regăsi ori în situaţia în care a emis o factură de 6.000.000 lei, în care nu a evidenţiat TVA, ori a facturat 5.000.000 lei plus TVA

1.000. 000 lei, total factură 6.000.000 lei. Pe baza prevederilor contractuale, furnizorul consideră în această situaţie că are de plată suma de 1.000.000 lei TVA colectată.

  1. În cazul în care între societatea X şi societatea Y nu există niciun contract sau contractul nu prevede dacă preţul include TVA sau nu menţionează nimic cu privire la TVA, societatea X avea obligaţia de a plăti TVA din suma livrării. Astfel, dacă valoarea livrării este de 5.000.000, societatea X avea obligaţia de a plăti TVA de 833.333 lei.

După reînregistrarea în scopuri de TVA, societatea X va emite facturi cu TVA astfel:

  1. În situaţia de la lit. A poate emite factura astfel:

— o factură cu semnul minus, în funcţie de modalitatea în care a facturat (cu sau fără TVA) şi, separat sau pe aceeaşi factură, va factura cu plus, baza impozabilă de 4.166.667 şi TVA aferentă 833.333 lei, total factură 5.000.000 lei. Factura nu se înscrie în decontul de TVA, în secţiunea «Taxa pe valoarea adăugată colectată», al societăţii X, dar permite deducerea TVA la beneficiarul Y; sau,

— dacă clientul este de acord să plătească în plus pe lângă preţul fără TVA din contract şi taxa aferentă, societatea X va emite o factură cu semnul minus, în funcţie de modalitatea în care a facturat (cu sau fără TVA) şi, separat sau pe aceeaşi factură, facturează cu plus baza impozabilă 5.000.000 plus TVA de 1.000.000 lei. Diferenţa faţă de taxa colectată iniţial se înscrie de societatea X în decontul de TVA în care este emisă factura respectivă astfel: 5.000.000 – 4.166.667 = 833.333 lei baza impozabilă şi TVA aferentă 166.667 lei. Beneficiarul poate deduce TVA de 1.000.000 lei.

în situaţia de la lit. B, societatea X va emite o factură cu semnul minus, în funcţie de modalitatea în care a facturat iniţial (cu sau fără TVA), şi facturează baza impozabilă 5.000.000 lei cu TVA de 1.000.000 lei.

  1. Societatea X are obligaţia de a emite factură cu semnul minus, în funcţie de modalitatea în care a facturat (cu sau fără TVA) şi, separat sau pe aceeaşi factură, facturează baza impozabilă de 4.166.667 lei şi TVA 833.333 lei. Această factură nu se înscrie în decontul de TVA, în secţiunea «Taxa pe valoarea adăugată colectată», de către furnizorul X, dar permite deducerea TVA la beneficiarul Y.

Exemplul nr. 3: persoana impozabilă nu a colectat TVA pentru operaţiunile taxabile efectuate în perioada în care a avut codul de înregistrare în scopuri de TVA anulat, dar a emis facturi

  1. Societatea X are codul de TVA anulat începând cu data de 1 septembrie 2016. În luna octombrie livrează către societatea Y 100 de utilaje a căror valoarea înscrisă în contract era de 50.000 lei/bucată, exclusiv TVA. Societatea X emite factură, dar nu depune declaraţia privind taxa pe valoarea adăugată colectată care trebuie plătită conform art. 11 alin. (6) şi (8) din Codul fiscal. Facturile au fost emise în următoarele variante:
  2. În ipoteza în care valoarea livrării acceptată de beneficiar este de 5.000.000 lei, societatea X se poate regăsi în următoarele situaţii:

— ori a emis factura de 5.000.000 lei, fără să înscrie în factură taxa datorată de 833.333 lei,

— ori a emis factura calculând TVA din suma facturată şi înscriind acest TVA în factură: respectiv bază 4.166.667 și TVA 833.333 lei.

  1. Societatea X recuperează de la client şi valoarea TVA pe lângă preţul din contract, situaţie în care solicită clientului să îi plătească suma de 6.000.000 lei, şi, referitor la facturare, se poate regăsi ori în situaţia în care a emis o factură de 6.000.000 lei, în care nu a evidenţiat TVA, ori a facturat 5.000.000 lei plus TVA 1.000^.000 lei, total factură 6.000.000 lei.
  2. În cazul în care între societatea X şi societatea Y nu există niciun contract sau contractul nu prevede dacă preţul include TVA sau nu menţionează nimic cu privire la TVA, societatea X avea obligaţia de a plăti TVA din suma livrării. Astfel, dacă valoarea livrării este de 5.000.000, avea obligaţia de a plăti TVA de 833.333 lei.

După reînregistrarea în scopuri de TVA, societatea X va emite facturi cu TVA astfel:

  1. În situaţia de la lit. A poate emite factura astfel:

— o factură cu semnul minus, în funcţie de modalitatea în care a facturat (cu sau fără TVA) şi, separat sau pe aceeaşi factură, va factura cu plus baza impozabilă 4.166.667 şi TVA aferentă 833.333 lei, total factură 5.000.000 lei. Factura nu se înscrie în decontul de TVA al societăţii X, în secţiunea «Taxa pe valoarea adăugată colectată», ci în declaraţia privind taxa pe valoarea adăugată colectată care trebuie plătită conform art. 11 alin. (6) şi (8) din Codul fiscal, dar permite deducerea TVA la beneficiarul Y;

— dacă clientul este de acord să plătească în plus pe lângă preţul fără TVA din contract şi taxa aferentă, societatea X va emite o factură cu semnul minus, în funcţie de modalitatea în care a facturat (cu sau fără TVA) şi, separat sau pe aceeaşi factură, facturează cu plus baza impozabilă 5.000.000 plus TVÂ de 1.000.000 lei. Diferenţa faţă de taxa care ar fi trebuit colectată iniţial se înscrie de societatea X în decontul de TVA în care este emisă factura respectivă astfel: 5.000.000 – 4.166.667 =

833.333 lei baza impozabilă şi TVA aferentă 166.667 lei. Beneficiarul poate deduce TVA de 1.000.000 lei. Taxa care ar fi trebuit colectată de 833.333 lei se va plăti pe baza Declaraţiei privind taxa pe valoarea adăugată colectată care trebuie plătită conform art. 11 alin. (6) şi (8) din Codul fiscal, în timp ce diferenţa de 166.667 lei se înscrie în decont.

în situaţia de la lit. B, societatea X va emite o factură cu semnul minus, în funcţie de modalitatea în care a facturat iniţial (cu sau fără TVA), şi facturează baza impozabilă 5.000.000 lei cu TVA de 1.000.000 lei.

  1. Societatea X are obligaţia de a emite factură cu semnul minus, în funcţie de modalitatea în care a facturat (cu sau fără TVA) şi, separat sau pe aceeaşi factură, facturează baza impozabilă de 4.166.667 lei şi TVA 833.333 lei. Această factură nu se înscrie în decontul de TVA, în secţiunea «Taxa pe valoarea adăugată colectată», de către furnizorul X, ci în declaraţia privind taxa pe valoarea adăugată colectată care trebuie plătită conform art. 11 alin. (6) şi (8) din Codul fiscal, dar permite deducerea TVA la beneficiarul Y.

Exemplul nr. 4: persoana impozabilă nu a colectat TVA pentru operaţiunile taxabile şi nici nu a emis facturi

  1. Societatea X are codul de TVA anulat începând cu data de 1 septembrie 2016. În luna octombrie livrează către societatea Y 100 de utilaje a căror valoarea înscrisă în contract era de 50.000 lei/bucată, exclusiv TVA. Societatea X nu emite factură şi nu depune declaraţia privind taxa pe valoarea adăugată colectată care trebuie plătită conform art. 11 alin. (6) şi (8) din Codul fiscal.

După reînregistrarea în scopuri de TVA, societatea X va emite facturi cu TVA astfel:

  1. a) dacă clientul nu este de acord să plătească TVA, societatea X facturează baza impozabilă 4.166.667 şi TVA aferentă 833.333 lei, total factură 5.000.000 lei, factură care nu se înscrie în decontul de TVA, ci în declaraţia privind taxa pe valoarea adăugată colectată care trebuie plătită conform art. 11 alin. (6) şi (8) din Codul fiscal, dar permite deducerea TVA la beneficiarul Y;
  2. b) dacă clientul este de acord să plătească în plus pe lângă preţul fără TVA din contract şi taxa aferentă, societatea X facturează baza impozabilă 5.000.000 lei plus TVA 1.000.000 lei, total factură 6.000.000 lei, factură care nu se înscrie în decontul de TVA, dar permite deducerea TVA la beneficiarul Y. Diferenţa de 166.667 lei faţă de taxa care ar fi trebuit colectată, respectiv

833.333 lei, pornind de la premisa că anterior reînregistrării societăţii X beneficiarul nu ar fi fost de acord să îi achite acestuia decât valoarea bunurilor exclusiv TVA (5.000.000 lei), se va înscrie în decontul de TVA în care este emisă factura respectivă astfel: 5.000.000 – 4.166.667 = 833.333 lei baza impozabilă şi TVA aferentă 166.667 lei. Beneficiarul poate deduce TVA de

1.000.000 lei. Diferenţa de taxă de 833.333 lei se va plăti pe baza declaraţiei privind taxa pe valoarea adăugată colectată care trebuie plătită conform art. 11 alin. (6) şi (8) din Codul fiscal.

  1. În cazul în care între societatea X şi societatea Y nu există niciun contract sau contractul nu prevede dacă preţul include TVA sau nu menţionează nimic cu privire la TVA, societatea X avea obligaţia de a plăti TVA din suma livrării. Astfel, dacă valoarea livrării este de 5.000.000 lei, societatea X ar fi trebuit să colecteze TVA de 833.333 lei. După înregistrarea în scopuri de TVA, societatea X are obligaţia de a emite factură cu baza impozabilă de 4.166.667 lei şi TVA 833.333 lei, factură care nu se înscrie în decontul de TVÂ, în secţiunea «Taxa pe valoarea adăugată colectată», de către furnizorul X, ci în declaraţia

privind taxa pe valoarea adăugată colectată care trebuie plătită conform art. 11 alin. (6) şi (8) din Codul fiscal, dar permite deducerea TVA la beneficiarul Y.”

  1. Titlul II „Impozitul pe profit”
  2. La punctul 11, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(1) În aplicarea prevederilor art. 22 alin. (1) din Codul fiscal, pentru profitul investit în achiziţionarea dreptului de utilizare a programelor informatice scutirea de impozit se aplică pentru cele achiziţionate şi utilizate începând cu data de 1 ianuarie 2017.”

  1. La punctul 11, alineatul (4) se abrogă.
  2. La punctul 12 alineatul (3), exemplul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Exemplul 1:

în anul 2016, societatea A a achiziţionat de pe piaţa reglementată un număr de 5.000 de acţiuni ale societăţii B la un preţ unitar de 100 lei/acţiune.

Societatea B comunică societăţii A faptul că, în conformitate cu hotărârea adunării generale a acţionarilor, se majorează capitalul social al societăţii B prin încorporarea profitului. Majorarea se efectuează prin emiterea de titluri de participare noi, societatea A primind 4.000 de acţiuni la valoarea nominală de 100 de lei. Societatea A deţine 5% din titlurile de participare

ale societăţii B.

Veniturile înregistrate de societatea A ca urmare a majorării capitalului social la societatea B, în sumă de 400.000 lei, reprezintă, potrivit art. 23 lit. c) din Codul fiscal, venituri neimpozabile, acestea urmând să fie impozitate la momentul vânzării titlurilor de participare respective.

Ulterior, societatea A vinde titlurile de participare deţinute la societatea B la o valoare de 350 lei/acţiune, realizând venituri din vânzarea titlurilor de participare în sumă de 3.150.000 lei (9.000 acţiuni x 350 lei/acţiune).

Pentru determinarea profitului impozabil obţinut din vânzarea titlurilor de participare se au în vedere următoarele:

— valoarea fiscală a titlurilor de participare achiziţionate de pe piaţa reglementată este valoarea de achiziţie, respectiv

500.000 lei (5.000 acţiuni x 100 lei/acţiune);

— valoarea fiscală a titlurilor de participare primite ca urmare a majorării capitalului social la societatea B este valoarea de aport, respectiv 400.000 lei (4.000 acţiuni x 100 lei/acţiune).

Prin urmare, la momentul vânzării titlurilor de participare, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile de la art. 23 lit. i) din Codul fiscal, profitul impozabil, înregistrat din operaţiunea de vânzare de titluri de participare, este:

Profit impozabil = 3.150.000 – 900.000 + 400.000 =

2.650.000 lei”

  1. La punctul 17, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (41), cu următorul cuprins:

„(41) Exemplu privind aplicarea prevederilor art. 25 alin. (4) lit. e) din Codul fiscal:

La sfârşitul anului 2017, societatea A prezintă următoarea situaţie financiară:

— venituri din vânzarea mărfurilor = 3.000.000

— venituri din prestări servicii = 2.000.000

— venituri din dividende primite de la o persoană juridică română = 1.000.000

— venituri din anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere = 300.000

Total venituri 6.300.000

— cheltuieli privind mărfurile = 1.500.000

— cheltuieli cu salariile personalului de conducere = 500.000

Total cheltuieli = 2.000.000

Societatea A nu are organizată o evidenţă contabilă distinctă care să asigure informaţia necesară identificării cheltuielilor pentru administrarea titlurilor de participare deţinute la o altă persoană juridică română. Prin urmare, potrivit prevederilor art. 25 alin. (4) lit. e) din Codul fiscal, societatea A trebuie să aloce o parte din cheltuielile de conducere ca fiind aferente veniturilor din dividende, prin utilizarea unei metode raţionale de alocare a acestora sau proporţional cu ponderea veniturilor neimpozabile respective în totalul veniturilor înregistrate de contribuabil. Pentru veniturile din anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere nu se alocă cheltuieli de conducere.

Pentru determinarea părţii din cheltuielile de conducere ca fiind aferente veniturilor din dividende, în acest exemplu, se foloseşte regula de alocare «ponderea veniturilor neimpozabile în totalul veniturilor înregistrate de contribuabil».

Astfel, pentru determinarea părţii din cheltuielile cu salariile personalului de conducere ca fiind aferente veniturilor din dividende se parcurg următoarele etape:

— determinarea ponderii veniturilor din dividende primite de la o persoană juridică română în total venituri:

1.000.000 : 6.300.000 = 15,87%

— determinarea părţii din cheltuielile cu salariile personalului de conducere ca fiind aferente veniturilor din dividende:

500.000 * 15,87% = 79.350 lei

Prin urmare, din totalul cheltuielilor cu salariile personalului de conducere de 500.000 lei, 79.350 lei reprezintă cheltuieli nedeductibile la calculul rezultatului fiscal.”

  1. La punctul 24 alineatul (1), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„a) creditele şi împrumuturile, cu excepţia celor prevăzute la art. 27 alin. (6) din Codul fiscal, se includ în capitalul împrumutat, indiferent de data la care acestea au fost contractate;”.

  1. La punctul 24 alineatul (1) litera e), subpunctul (ii) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(ii) dacă gradul de îndatorare astfel determinat este mai mare decât 3 sau capitalul propriu are o valoare negativă, suma cheltuielilor cu dobânzile şi cu pierderea netă din diferenţe de curs valutar este nedeductibilă în perioada de calcul al impozitului pe profit. Acestea se reportează în perioada următoare, în condiţiile prevăzute la art. 27 alin. (1) din Codul fiscal, până la deductibilitatea integrală a acestora, perioada de reportare fiind nelimitată în timp.”

  1. La punctul 33, după alineatul (4) se introduce un nou alineat alineatul (5), cu următorul cuprins:

„(5) În aplicarea prevederilor art. 31 alin. (4) din Codul fiscal, contribuabilii care, începând cu data de 1 februarie 2017, aplică sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderilor au în vedere şi următoarele reguli de recuperare a pierderii fiscale:

  1. a) pierderea fiscală înregistrată în anii anteriori anului 2017 se recuperează potrivit prevederilor art. 31 din Codul fiscal, anul 2017 fiind considerat un singur an fiscal în sensul celor 7 ani consecutivi;
  2. b) pierderea fiscală din perioada 1 ianuarie—31 ianuarie 2017 inclusiv, înregistrată de către un contribuabilul care, în această perioadă, a fost plătitor de impozit pe profit, se recuperează, potrivit prevederilor art. 31 din Codul fiscal, de la data la care contribuabilul revine la sistemul de plată a impozitului pe profit, iar anul 2018 este primul an de recuperare a pierderii, în sensul celor 7 ani consecutivi;
  3. c) În cazul în care contribuabilul revine, în cursul anului 2017, la sistemul de plată a impozitului pe profit potrivit art. 48 alin. (52), respectiv art. 52 din Codul fiscal, pierderea fiscală înregistrată în perioada 1 ianuarie—31 ianuarie 2017 inclusiv este luată în calcul la stabilirea rezultatului fiscal aferent perioadei în care a redevenit plătitor de impozit pe profit, înaintea recuperării pierderilor fiscale din anii precedenţi anului 2017, şi se recuperează potrivit art. 31 din Codul fiscal, începând cu anul 2018, în limita celor 7 ani consecutivi. Perioada în care contribuabilul redevine plătitor de impozit pe profit nu este considerată an fiscal în sensul celor 7 ani consecutivi.”
  4. Titlul III „Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor”
  5. La punctul 1, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

„(11) Persoanele juridice române care nu au depăşit echivalentul în lei a 100.000 euro, îndeplinind şi celelalte condiţii prevăzute la art. 47 din Codul fiscal, şi care desfăşoară ca activitate principală sau secundară activităţile corespunzătoare codurilor CAEN prevăzute de Legea nr. 170/2016 privind impozitul specific unor activităţi aplică prevederile titlului III «Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor» din Codul fiscal.”

  1. După punctul 2 se introduce un nou punct, punctul 21, cu următorul cuprins:

„21. (1) Intră sub incidenţa prevederilor art. 48 alin. (7) din Codul fiscal persoanele juridice române plătitoare de impozit pe profit la data de 31 ianuarie 2017 şi care la data de 31 decembrie 2016 au realizat venituri cuprinse între 100.001—500.000 euro inclusiv, echivalentul în lei, îndeplinind concomitent şi celelalte condiţii prevăzute la art. 47 din Codul fiscal.

(2) Pentru microîntreprinderile care au optat să aplice prevederile art. 48 alin. (5) şi (52) din Codul fiscal, înregistrate ca plătitori de impozit pe profit până la data de 31 ianuarie 2017 inclusiv, opţiunea exprimată rămâne definitivă. Contribuabilii respectivi nu intră sub incidenţa art. 48 alin. (7) din Codul fiscal dacă menţin, pentru anul 2017, valoarea impusă de lege pentru capitalul social.

(3) Persoanele juridice române plătitoare de impozit pe profit la data de 31 ianuarie 2017 care devin microîntreprinderi începând cu data de 1 februarie 2017 şi care optează, în perioada 1 februarie—31 martie 2017 inclusiv, să aplice prevederile art 48 alin. (52) din Codul fiscal calculează, declară şi plătesc impozitul pe profit aferent trimestrului I 2017 luând în considerare veniturile şi cheltuielile realizate începând cu 1 februarie 2017.

(4) Persoanele juridice române plătitoare de impozit specific unor activităţi potrivit prevederilor Legii nr. 170/2016 privind impozitul specific unor activităţi nu intră sub incidenţa prevederilor art. 48 alin. (7) din Codul fiscal, chiar dacă realizează venituri şi din alte activităţi în afara celor corespunzătoare codurilor CAEN pentru care aplică sistemul de declarare şi plată a impozitului pe profit.”

  1. La punctul 4, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(3) În aplicarea prevederilor art. 51 alin. (5) şi (6) din Codul fiscal se au în vedere următoarele reguli:

  1. a) În cazul în care, în cursul unui trimestru, numărul de salariaţi se modifică, cotele de impozitare se aplică în mod corespunzător, având în vedere numărul de salariaţi existent la sfârşitul ultimei luni a trimestrului respectiv;
  2. b) pentru microîntreprinderile care au un salariat şi care aplică cota de impozitare prevăzută la art. 51 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, al cărui raport de muncă încetează, condiţia referitoare la numărul de salariaţi se consideră îndeplinită dacă în cursul aceluiaşi trimestru este angajat un nou salariat; noul salariat trebuie angajat cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată sau pe durată determinată pe o perioadă de cel puţin 12 luni;
  3. c) pentru microîntreprinderile care nu au salariaţi, în situaţia în care se angajează un salariat, în scopul modificării cotelor de impozitare prevăzute la art. 51 alin. (1) din Codul fiscal, salariatul trebuie angajat cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată sau pe durată determinată pe o perioadă de cel puţin 12 luni.”
  4. După secţiunea a 4-a se introduce o nouă secţiune, secţiunea 41, alcătuită din punctul 41, cu următorul cuprins:

SECŢIUNEA 41

Reguli de ieşire din sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderilor în cursul anului

  1. 41. În aplicarea prevederilor art. 52 din Codul fiscal, pentru persoanele juridice române care intră sub incidenţa prevederilor art. 48 alin. (7) din Codul fiscal, veniturile luate în calcul pentru stabilirea limitei de 500.000 euro, echivalentul în lei, precum şi veniturile din consultanţă şi management luate în calcul pentru determinarea ponderii de 20% sunt cele înregistrate începând cu data de 1 februarie 2017.”
  2. Titlul IV „Impozitul pe venit”
  3. După punctul 2 se introduce un nou punct, punctul 21, cu următorul cuprins:

„21. (1) În înţelesul art. 60 pct. 4 din Codul fiscal, scutirea de la plata impozitului pe venit se acordă persoanelor fizice ca urmare a desfăşurării activităţii pe bază de contract individual de muncă încheiat pe o perioadă de 12 luni de către angajatorul care desfăşoară activităţi cu caracter sezonier în cursul unui an, corespunzătoare următoarelor coduri CAEN:

— 5510 — «Hoteluri și alte facilităţi de cazare similare»,

— 5520 — «Facilităţi de cazare pentru vacanţe şi perioade de scurtă durată»,

— 5530 — «Parcuri pentru rulote, campinguri şi tabere»,

— 5590 — «Alte servicii de cazare»,

— 5610 — «Restaurante»,

— 5621 — «Activităţi de alimentaţie (catering) pentru evenimente»,

— 5629 — «Alte servicii de alimentaţie n.c.a.»,

— 5630 — «Baruri și alte activităţi de servire a băuturilor».

(2) Caracterul sezonier al unei activităţi, în sensul art. 60 pct. 4 din Codul fiscal, presupune o perioadă care se repetă de la an la an, în care anumite activităţi se impun a fi realizate pe durate relativ fixe în funcţie de anotimp/de sezon.

(3) Scutirea prevăzută la art. 60 pct. 4 din Codul fiscal se aplică şi în situaţia în care persoana fizică desfăşoară activitate în baza unui contract de muncă cu timp parţial de lucru, în condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (2).

(4) Scutirea prevăzută la art. 60 pct. 4 din Codul fiscal se acordă pe perioada de derulare a contractului.”

  1. La punctul 14 alineatul (6) litera a), subpunctul (iv) şi ultimul paragraf se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(iv) primele de asigurare voluntară de sănătate, precum şi serviciile medicale furnizate sub formă de abonament, definite conform Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările ulterioare, suportate de angajaţi, astfel încât la nivelul anului să nu se depăşească echivalentul în lei al sumei de 400 euro.

(…)

în cazul unui angajat care se mută în cursul anului la un alt angajator unde obţine venituri din salarii la funcţia de bază, verificarea încadrării în plafonul anual a sumelor reprezentând contribuţiile la fondurile de pensii facultative, primele de asigurare voluntară de sănătate, precum şi serviciile medicale furnizate sub formă de abonament, potrivit legii, pentru care se acordă deducerea, se efectuează în baza documentelor justificative eliberate de către angajatorul anterior prin care se atestă nivelul deducerilor acordate până la momentul mutării.”

  1. La punctul 33 alineatul (1), literele g) şi h) se abrogă.
  2. La punctul 33 alineatul (2), al patrulea paragraf se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Face excepţie de la impunere transmiterea dreptului de proprietate sau a dezmembrămintelor acestuia pentru proprietăţile imobiliare din patrimoniul afacerii definite conform pct. 7 alin. (8) din normele metodologice date în aplicarea art. 68 din Codul fiscal, acestea fiind incluse în categoriile de venituri pentru care venitul net anual se determină pe baza datelor din contabilitate. Pentru aplicarea regimului fiscal stabilit în cazul transferului dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia, pentru proprietăţile imobiliare din patrimoniul afacerii, contribuabilii au obligaţia prezentării următoarelor documente: certificatul de înregistrare sau, după caz, certificatul de înregistrare fiscală şi extrasul de carte funciară din care să rezulte că imobilul face parte din patrimoniul afacerii.”

  1. La punctul 33 alineatul (3) litera g), teza a doua se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Masa succesorală, din punct de vedere fiscal şi în condiţiile art. 111 alin. (3) din Codul fiscal, cuprinde numai activul net imobiliar declarat de succesibili.”

  1. La punctul 33 alineatul (4), tezele 1—5 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(4) În sensul prevederilor art. 111 alin. (4) din Codul fiscal, la transmiterea dreptului de proprietate, impozitul prevăzut la art 111 alin. (1) din Codul fiscal se calculează prin aplicarea cotei de 3% asupra venitului impozabil, care se stabileşte ca diferenţă între valoarea tranzacţiei şi plafonul neimpozabil de 450.000 lei. Valoarea tranzacţiei proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal, luată în calcul la stabilirea venitului impozabil, nu include TVA aferentă, în cazul în care aceasta se aplică tranzacţiei respective.

In cazul unei/unor proprietăţi imobiliare transferate cu titlu de aport la capitalul social, venitul impozabil se determină astfel:

  1. a) În situaţia în care legislaţia în materie impune întocmirea unui raport de evaluare, venitul impozabil se stabileşte prin deducerea plafonului neimpozabil de 450.000 lei din valoarea tranzacţiei reprezentând valoarea proprietăţii/proprietăţilor imobiliare din actul de transfer aduse ca aport, care nu poate fi mai mică decât valoarea rezultată din raportul de evaluare;
  2. b) În situaţia în care legislaţia în materie nu impune întocmirea unui raport de evaluare, venitul impozabil se stabileşte prin deducerea plafonului neimpozabil de 450.000 lei din valoarea tranzacţiei reprezentând valoarea proprietăţii/ proprietăţilor imobiliare din actul de transfer aduse ca aport.

Pentru construcţiile neterminate, la înstrăinarea acestora, venitul impozabil se stabileşte prin deducerea plafonului neimpozabil de 450.000 lei din valoarea determinată pe baza unui raport de expertiză/evaluare, care va cuprinde valoarea construcţiei neterminate la care se adaugă valoarea terenului aferent declarată de părţi. Raportul de expertiză/evaluare se întocmeşte pe cheltuiala contribuabilului de un expert/evaluator autorizat în condiţiile legii.

în cazul schimbului unei/unor proprietăţi imobiliare cu altă/alte proprietăţi imobiliare se consideră că au loc două tranzacţii, iar venitul impozabil aferent fiecăreia dintre cele două tranzacţii se determină prin deducerea din valoarea fiecărei tranzacţii a plafonului neimpozabil de 450.000 lei.

în cazul schimbului unei proprietăţi imobiliare cu un bun mobil al unei persoane fizice, venitul impozabil se stabileşte pentru persoana fizică ce transmite proprietatea imobiliară, la valoarea tranzacţiei reprezentând valoarea proprietăţii imobiliare din actul de transfer diminuată cu plafonul neimpozabil de 450.000 lei.”

  1. La punctul 33, după alineatul (4) se introduc două noi alineate, alineatele (41) şi (42), cu următorul cuprins:

„(41) În cazul transferului unei proprietăţi imobiliare deţinute în coproprietate, venitul impozabil se stabileşte pentru proprietatea imobiliară transferată prin deducerea din valoarea tranzacţiei reprezentând valoarea totală din actul de transfer a plafonului neimpozabil de 450.000 lei. Venitul impozabil ce revine coproprietarilor se atribuie fiecăruia, corespunzător cotei de deţinere. În situaţia în care cotele de deţinere nu sunt precizate, se prezumă că fiecare coproprietar deţine o cotă egală cu a celorlalţi.

(42) În cazul transferului unei proprietăţi imobiliare deţinute în devălmăşie, venitul impozabil se stabileşte pentru proprietatea imobiliară transferată prin deducerea din valoarea tranzacţiei reprezentând valoarea totală din actul de transfer a plafonului neimpozabil de 450.000 lei. Venitul impozabil ce revine coproprietarilor devălmaşi se atribuie fiecăruia în cote egale.”

  1. La punctul 33 alineatul (5), tezele 6 şi 7 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„în situaţia în care o hotărâre judecătorească sau documentaţia aferentă acesteia includ valoarea proprietăţii imobiliare, stabilită de un expert autorizat în condiţiile legii, venitul impozabil pentru transferul proprietăţii imobiliare se determină ca diferenţă între valoarea tranzacţiei reprezentând valoarea proprietăţii imobiliare şi suma neimpozabilă de 450.000 lei.

In cazul în care în hotărârea judecătorească nu este precizată valoarea proprietăţii imobiliare stabilită de un expert autorizat în condiţiile legii sau în documentaţia aferentă hotărârii nu este cuprinsă expertiza privind stabilirea valorii de circulaţie a imobilului, venitul impozabil se determină prin deducerea din valoarea tranzacţiei stabilită potrivit art. 111 alin. (5) din Codul fiscal a sumei neimpozabile de 450.000 lei.”

  1. La punctul 34, partea introductivă a alineatului (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(1) În aplicarea art. 114 din Codul fiscal, în această categorie se includ, pe lângă veniturile enumerate la art. 114 alin. (2) din Codul fiscal, de exemplu, şi următoarele venituri realizate de persoanele fizice:”.

  1. La punctul 43, alineatul (7) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(7) În situaţia în care persoanele fizice care au desfăşurat activitatea în România într-o perioadă mai mică de 183 de zile în orice perioadă de 12 luni consecutive care se încheie în anul calendaristic în cauză ori în perioada şi condiţiile menţionate în convenţiile de evitare a dublei impuneri şi au fost plătite din străinătate îşi prelungesc perioada de şedere în România peste 183 de zile sau peste perioada menţionată în convenţie, impozitul pe veniturile din salarii pentru activitatea desfăşurată în România este datorat începând cu prima zi de sosire în România. În acest caz, contribuabilul depune la organul fiscal competent declaraţii lunare de impunere, care vor cuprinde veniturile lunare realizate în perioada anterioară prelungirii şederii în România, potrivit art. 82 alin. (3) din Codul fiscal.

în situaţia în care beneficiarul venitului realizează salariul într-o sumă globală pe un interval de timp, după ce a expirat perioada de 183 de zile sau perioada menţionată în convenţie, sumele înscrise în declaraţi se pot stabili la nivelul unei medii lunare, respectiv suma globală a salariului declarat împărţită la numărul de luni din acea perioadă.”

  1. Titlul V „Contribuţii sociale obligatorii”
  2. Punctul 4 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„4. În baza lunară de calcul al contribuţei de asigurări sociale

datorate de angajatori sau de persoanele asimilate acestora, prevăzută la art. 140 din Codul fiscal, se includ sumele care fac parte din baza lunară de calcul al contribuţiei individuale de asigurări sociale, ţinându-se seama de excepţiile prevăzute la art. 141 şi 142 din Codul fiscal.

încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii de muncă se realizează potrivit Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare.”

  1. La punctul 6, alineatul (1) se abrogă.
  2. La punctul 11, alineatele (2) şi (3) se abrogă.
  3. La capitolul III „Contribuţiile de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate”, după secţiunea a 6-a se introduce o nouă secţiune, secţiunea 61, alcătuită din punctul 171, cu următorul cuprins:

SECŢIUNEA 61

Baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din investiţii și din alte surse

  1. 171. În aplicarea art. 176 alin. (2) din Codul fiscal, veniturile din dividende, în bani sau în natură, care constituie baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate sunt dividendele brute distribuite, indiferent dacă acestea au fost plătite sau nu de către persoanele juridice în cursul anului fiscal precedent, potrivit legii.”
  2. La secţiunea a 8-a se introduce un nou punct, punctul 191, cu următorul cuprins:

„(191) În aplicarea art. 179 alin. (3) din Codul fiscal, la încadrarea bazei anuale de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate în plafonul minim reprezentând valoarea a douăsprezece salarii de bază minime brute pe ţară, se au în vedere toate bazele lunare de calcul asupra cărora se datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate, inclusiv cele aferente veniturilor din salarii sau asimilate salariilor, veniturilor din investiţii si/sau din alte surse.”

  1. Punctul 20 se abrogă.
  2. Titlul VI „Impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi şi impozitul pe reprezentanţele firmelor străine înfiinţate în România”
  3. La punctul 22, alineatul (2) se abrogă.
  4. Punctul 26 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„26. În aplicarea art. 237 din Codul fiscal, modelul şi

conţinutul declaraţiei privind impozitul pe reprezentanţă se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, potrivit Codului de procedură fiscală.”

  1. Anexa la normele metodologice de aplicare a prevederilor titlului VI din Codul fiscal se abrogă.
  2. Titlul VII „Taxa pe valoarea adăugată”
  3. La punctul 4, alineatul (7) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(7) În cazul în care bunurile imobile sunt deţinute în devălmăşie de o familie, unul dintre soţi va fi desemnat să exercite toate drepturile şi să îndeplinească toate obligaţiile, din punct de vedere al TVÂ, inclusiv obligaţia de înregistrare în scopuri de TVA, dacă aceasta există, pentru vânzarea acestor bunuri imobile.”

  1. La punctul 16, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

„(11) În aplicarea art. 278 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal, sunt considerate bunuri imobile bunurile prevăzute la art. 13b din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011 al Consiliului din 15 martie 2011 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, cu modificările şi completările ulterioare.”

  1. La punctul 32, alineatele (3) şi (6) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(3) În sensul art. 287 lit. b) din Codul fiscal, desfiinţarea unui contract reprezintă orice modalitate prin care părţile renunţă la contract de comun acord sau ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti sau a unui arbitraj. În cazul bunurilor, dacă desfiinţarea contractului presupune şi restituirea bunurilor deja livrate, nu se consideră că are loc^ o nouă livrare de la cumpărător către vânzătorul iniţial. În cazul prestărilor de servicii, art. 287 lit. b) din Codul fiscal se aplică numai pentru servicii care nu au fost prestate, desfiinţarea unui contract care

are ca obiect prestări de servicii având efecte numai pentru viitor în ce priveşte reducerea bazei de impozitare.

(…)

(6) Ajustarea prevăzută la art. 287 lit. d) din Codul fiscal se efectuează în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a pronunţat hotărârea judecătorească de confirmare a planului de reorganizare, respectiv hotărârea judecătorească de închidere a procedurii prevăzute de legislaţia insolvenţei, sub sancţiunea decăderii. Ajustarea este permisă chiar dacă s-a ridicat rezerva verificării ulterioare, conform Codului de procedură fiscală. În cazul persoanelor care aplică sistemul TVA la încasare se operează anularea taxei neexigibile aferente livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii realizate.”

  1. La punctul 34, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(3) În cazul bunurilor care au fost achiziţionate din afara Uniunii Europene şi care înainte de a fi importate pe teritoriul Uniunii Europene sunt supuse unor lucrări sau evaluări asupra bunurilor mobile corporale, pentru evitarea dublei impozitări, atunci când beneficiarul serviciilor este o persoană impozabilă stabilită în România, inclusiv o persoană juridică neimpozabilă înregistrată în scopuri de TVA conform art. 316 sau 317 din Codul fiscal, pentru serviciile prestate înainte ca bunurile să fie importate se aplică prevederile art. 278 alin. (2) din Codul fiscal. Contravaloarea acestor servicii nu va fi inclusă în baza de impozitare a importului de bunuri. Ambalajele sau alte bunuri utilizate în legătură directă cu bunurile asupra cărora au fost realizate lucrările sau bunurile încorporate în acestea sunt accesorii serviciilor realizate şi nu sunt tratate ca livrări de bunuri separate, ci ca fiind parte a serviciului prestat. Baza de impozitare a taxei pentru aceste servicii cuprinde şi eventualele taxe, impozite, prelevări care sunt percepute pentru importul bunurilor accesorii serviciilor.”

  1. La punctul 37 alineatul (5), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„a) seminţe şi fructe oleaginoase, seminţe şi fructe diverse, plante industriale sau medicinale, paie şi furaje, care se încadrează la codurile NC 1207, 1211 şi 1212, cu excepţia celor care se încadrează la codurile NC 1207 21 00, 1207 40 10, 1207 50 10, 1207 91 10, 1207 99 20;”.

  1. La punctul 74, alineatele (1) şi (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(1) În baza art. 302 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal, persoana impozabilă neînregistrată şi care nu este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România conform art. 316 din Codul fiscal, nestabilită pe teritoriul Uniunii Europene, poate solicita rambursarea taxei aferente importurilor şi achiziţiilor de bunuri mobile corporale şi de servicii efectuate în România. Taxa pe valoarea adăugată se rambursează de către România, dacă persoana impozabilă respectivă îndeplineşte următoarele condiţii:

  1. a) pe parcursul perioadei de rambursare nu a avut în România sediul activităţii sale economice sau un sediu fix de la care să fi efectuat operaţiuni economice sau, în lipsa unor astfel de sedii fixe, domiciliul sau reşedinţa sa obişnuită;
  2. b) pe parcursul perioadei de rambursare nu a livrat bunuri şi nu a prestat servicii considerate ca fiind livrate/prestate pe teritoriul României, cu excepţia următoarelor operaţiuni:
  3. prestarea de servicii de transport şi de servicii auxiliare acestora, scutite în temeiul art. 294 alin. (1) lit. c)—n), art. 295 alin. (1) lit. c) şi art. 296 din Codul fiscal;
  4. livrarea de bunuri şi prestarea de servicii către o persoană care are obligaţia de a plăti TVA în conformitate cu art. 307 alin. (2)—(6) din Codul fiscal;
  5. prestarea de servicii electronice, de telecomunicaţii, de radiodifuziune sau de televiziune către persoane neimpozabile stabilite în România, supuse regimului special prevăzut la art. 314 din Codul fiscal.

(…)

(5) Pentru a îndeplini condiţiile pentru rambursare, orice persoană impozabilă prevăzută la alin. (1) trebuie să desemneze un reprezentant în România în scopul rambursării. Prin excepţie persoanele prevăzute la art. 314 alin. (11) din Codul fiscal nu au obligaţia de a desemna un reprezentant în România în scopul rambursării, toate obligaţiile reprezentantului, prevăzute de prezentul punct, revenind acestor persoane.”

  1. La punctul 78 alineatul (6), literele b) şi c) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„b) alocarea de bunuri/servicii pentru operaţiuni care nu dau drept de deducere şi ulterior alocarea acestora pentru realizarea de operaţiuni care dau drept de deducere, precum şi alocarea de servicii neutilizate pentru operaţiuni care dau drept de deducere şi ulterior alocarea acestora pentru realizarea de operaţiuni care nu dau drept de deducere;

  1. c) În cazul bunurilor/serviciilor neutilizate la data înregistrării în scopuri de TVA a persoanei impozabile care a aplicat regimul special de scutire prevăzut la art. 310 din Codul fiscal, iar, în cazul serviciilor, în cazul anulării înregistrării în scopuri de TVA a persoanei impozabile ca urmare a prevederilor art. 316 alin. (11) lit. f) și g) din Codul fiscal.”
  2. La punctul 79, alineatele (1), (4), (8), (14)—(16) şi (18)—(20) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(1) În perioada de ajustare prevăzută la art. 305 alin. (2) din Codul fiscal, în cazul în care intervin situaţiile prevăzute la art. 305 alin. (4) din Codul fiscal, se ajustează taxa pe valoarea adăugată deductibilă aferentă bunurilor de capital, potrivit regulilor stabilite la art. 305 alin. (5) din Codul fiscal. În sensul art. 305 alin. (5) lit. a) şi c) din Codul fiscal, în situaţia în care intervin situaţiile prevăzute la art. 305 alin. (4) lit. a) şi c), se consideră că are loc o modificare a destinaţiei de utilizare a bunului atât în anul în care intervin aceste situaţii, cât şi în fiecare an următor până la sfârşitul perioadei de ajustare, atât timp cât se menţin situaţiile care au generat ajustarea, ajustările efectuate pentru o cincime sau, după caz, o douăzecime din taxa dedusă iniţial, fiind atât pozitive, cât şi negative, în funcţie de modul în care bunul este alocat unor operaţiuni cu sau fără drept de deducere a taxei. În cazul bunurilor de capital pentru care au intervenit situaţii care au generat ajustarea conform art. 305 alin. (4) din Codul fiscal până la data de 31 decembrie 2016, dar în anii următori rămaşi din perioada de ajustare nu mai intervine niciun astfel de eveniment, modificarea destinaţiei de utilizare se consideră că are loc numai anul în care intervin aceste situaţii. Exemplificarea acestor situaţii se regăseşte la alin. (15) exemplul 2. Ajustarea taxei se evidenţiază în decontul de taxă aferent perioadei fiscale în care a intervenit evenimentul care a generat ajustarea şi/sau, după caz, în decontul ultimei perioade fiscale a anului. Ajustarea reprezintă exercitarea dreptului de deducere, atunci când persoana impozabilă câştigă dreptul de deducere potrivit legii, denumită în continuare ajustare pozitivă, sau anularea totală sau parţială a deducerii exercitate în situaţia în care persoana impozabilă pierde potrivit legii dreptul de deducere, denumită în continuare ajustare negativă. Numărul ajustărilor poate fi nelimitat, acesta depinzând de evenimentele care modifică destinaţia bunului respectiv în perioada de ajustare, respectiv pentru operaţiuni care dau sau nu drept de deducere. După expirarea perioadei de ajustare nu se mai fac ajustări ale taxei deductibile aferente bunurilor de capital.

(…)

(4) În sensul art. 305 alin. (9) din Codul fiscal, nu se efectuează ajustarea taxei deductibile aferente bunurilor de

capital în situaţia în care suma care ar rezulta ca urmare a fiecărei ajustări aferente unui bun de capital, efectuată în situaţiile prevăzute la art. 305 alin. (4) lit. a)—d) din Codul fiscal, este mai mică de 1.000 lei.

(…)

(8) Ajustarea taxei deductibile în situaţia prevăzută la art. 305 alin. (4) lit. d) din Codul fiscal se realizează pentru toată taxa aferentă perioadei rămase din perioada de ajustare, incluzând anul în care apare evenimentul care generează ajustarea, respectiv încetarea existenţei bunului de capital. Ajustarea se evidenţiază în decontul de TVA aferent perioadei fiscale în care apare evenimentul care generează ajustarea.

(…)

(14) În cazul persoanelor impozabile a căror înregistrare în scopuri de TVA a fost anulată de organele fiscale competente conform art. 316 alin. (11) lit. a)—e) şi h) din Codul fiscal, se consideră că bunurile de capital nu sunt alocate unei activităţi economice pe perioada în care nu au avut un cod valabil de TVA, fiind obligatorie ajustarea taxei conform art. 305 alin. (4) lit. a) pct. 1 din Codul fiscal. Ajustarea TVA se realizează astfel:

  1. a) persoanele impozabile cărora li s-a anulat înregistrarea în scopuri de TVA până la data de 31 decembrie 2016 inclusiv şi care sunt reînregistrate în scopuri de TVA după data de 1 ianuarie 2017 au dreptul să efectueze o ajustare pozitivă pentru o cincime sau o douăzecime din taxa dedusă iniţial aferentă bunurilor de capital existente la data anulării codului de TVA în primul decont depus după data înregistrării sau, după caz, într-un decont ulterior. De asemenea, în anii următori, vor efectua ajustări pozitive în decontul de TVA din ultima perioadă fiscală a fiecărui an, în aceleaşi condiţii, până la finele perioadei de ajustare, cu excepţia situaţiei în care intervine un alt eveniment care să genereze altă ajustare. Dacă bunurile de capital existente la data anulării codului de TVA sunt livrate în regim de taxare în perioada în care persoanele impozabile au avut codul de TVA anulat, acestea pot ajusta taxa aferentă acestora conform art. 305 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal, proporţional cu perioada rămasă din perioada de ajustare, determinată în funcţie de anul în care a avut loc livrarea bunurilor respective, iar valoarea suplimentară a taxei de dedus se limitează la valoarea taxei colectate pentru livrarea bunurilor de capital. Ajustarea se reflectă în primul decont de taxă depus după înregistrarea în scopuri de TVA a persoanei impozabile sau, după caz, într-un decont ulterior;
  2. b) persoanele impozabile cărora li se anulează înregistrarea în scopuri de TVA după data de 1 ianuarie 2017 trebuie să efectueze o ajustare negativă pentru bunurile de capital existente la data anulării codului de TVA care se reflectă, pentru anul în care codul de TVA a fost anulat, în ultimul decont de taxă depus pentru perioada fiscală în care a fost anulată înregistrarea în scopuri de TVA a persoanei impozabile, pentru o cincime sau o douăzecime din taxa dedusă iniţial. Dacă în anii următori persoana impozabilă nu este reînregistrată în scopuri de TVA, va efectua ajustări negative pentru o cincime sau o douăzecime din taxa dedusă iniţial în «Declaraţia privind sumele rezultate din ajustarea/corecţia ajustărilor/regularizarea taxei pe valoarea adăugată» (formularul 307) aferentă ultimei luni a fiecărui an, în aceleaşi condiţii, până la finele perioadei de ajustare, cu excepţia situaţiei în care intervine un alt eveniment care să genereze altă ajustare. Dacă persoana impozabilă este reînregistrată în scopuri de TVA în acelaşi an în care codul său a fost anulat, va avea dreptul să efectueze o ajustare pozitivă pentru o cincime sau o douăzecime din taxa dedusă iniţial aferentă bunurilor de capital existente la data anulării codului de TVA în primul decont depus după data reînregistrării sau, după caz, într-un decont ulterior. Dacă persoana impozabilă a livrat bunurile de capital în regim de taxare în perioada în care nu a avut un cod valid de TVA, în acelaşi an în care i s-a anulat înregistrarea, aceasta va avea dreptul să efectueze o ajustare pozitivă pentru o cincime sau o douăzecime din taxa dedusă

iniţial, în primul decont depus după data reînregistrării sau, după caz, într-un decont ulterior;

  1. c) persoanele impozabile care se reînregistrează în scopuri de TVA după data de 1 ianuarie 2017, indiferent dacă înregistrarea în scopuri de TVA le-a fost anulată înainte sau după data de 1 ianuarie 2017, îşi pot exercita dreptul de deducere pentru achiziţiile de bunuri de capital efectuate în perioada în care au avut codul de înregistrare în scopuri de TVA anulat, conform art. 11 alin. (6) şi (8) din Codul fiscal, în limitele şi în condiţiile prevăzute la art. 297—302 din Codul fiscal, prin înscrierea taxei în primul decont de taxă prevăzut la art. 323 din Codul fiscal depus după înregistrare sau, după caz, într-un decont ulterior. In acelaşi decont de taxă, persoana impozabilă are obligaţia de a ajusta taxa pe valoarea adăugată dedusă, corespunzător perioadei în care a avut codul de înregistrare în scopuri de TVA anulat;
  2. d) persoanele impozabile care se reînregistrează în scopuri de TVA după data de 1 ianuarie 2017, indiferent dacă înregistrarea în scopuri de TVA le-a fost anulată înainte sau după data de 1 ianuarie 2017, care au efectuat în perioada în care nu au avut un cod valid de TVA, livrarea în regim de taxare a bunurilor de capital achiziţionate în aceeaşi perioadă, pot ajusta taxa aferentă bunurilor de capital respective, proporţional cu perioada rămasă din perioada de ajustare, determinată fn funcţie de anul în care a avut loc livrarea bunurilor respective. Ajustarea pozitivă se înscrie în primul decont de taxă depus după reînregistrarea în scopuri de TVA sau, după caz, într-un decont ulterior. Valoarea suplimentară a taxei de dedus se limitează la valoarea taxei colectate pentru livrarea bunurilor de capital.

în situaţia în care persoana impozabilă căreia i se anulează înregistrarea în scopuri de TVA nu a efectuat ajustările de taxă în decontul de TVA sau a efectuat ajustări incorecte, ajustarea se reflectă în declaraţia utilizată pentru aplicarea prevederilor art. 324 alin. (9) din Codul fiscal, al cărei model este aprobat prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

(15) Exemple de ajustări:

Exemplul nr. 1, pentru situaţia prevăzută la art. 305 alin. (4) lit. a) pct. 2 din Codul fiscal:

O persoană impozabilă a cumpărat o clădire pentru activitatea sa economică la data de 10 august 2010 şi a dedus TVA în sumă de 5.000.000 lei la achiziţia sa. În luna mai 2016, această persoană decide să livreze în regim de scutire clădirea. Perioada de ajustare este de 20 de ani, cu începere de la 1 ianuarie 2010 şi până în anul 2029 inclusiv. Ajustarea trebuie să se efectueze pentru toată taxa aferentă perioadei rămase din perioada de ajustare, respectiv 14 ani, şi persoana respectivă trebuie să restituie 14 douăzecimi din TVA dedusă iniţial:

5.000.000 lei/20 x 14 = 3.500.000 lei ajustare negativă).

Exemplul nr. 2 — pentru situaţia prevăzută la art. 305 alin. (4) lit. a) pct. 3 din Codul fiscal:

— O persoană impozabilă înregistrată în scopuri de taxă conform art. 316 din Codul fiscal achiziţionează un imobil în anul 2011 în vederea desfăşurării de operaţiuni cu drept de deducere şi deduce integral taxa pe valoarea adăugată la data achiziţionării în sumă de 2.000.000 lei.

— În anul 2016 închiriază 30% din suprafaţa imobilului în regim de scutire de taxa pe valoarea adăugată. Perioada de ajustare este de 20 de ani, cu începere de la 1 ianuarie 2011 şi până în anul 2030 inclusiv. Ajustarea trebuie să se efectueze pentru toată taxa aferentă perioadei rămase din perioada de ajustare, respectiv 15 ani, şi persoana respectivă trebuie să restituie 15/20 din TVA dedusă iniţial, proporţional cu suprafaţa închiriată în regim de scutire (2.000.000 x 15/20 x 30% = 450.000). Dacă în următorii 15 ani nu se mai modifică suprafaţa de 30% închiriată în regim de scutire, persoana impozabilă nu mai trebuie să efectueze ajustări ale taxei deduse. Orice modificare în plus sau în minus a acestei suprafeţe va genera ajustări.

— Dacă în februarie 2017 persoana impozabilă va majora suprafaţa închiriată în regim de scutire la 70%, va efectua ajustările astfel: 2.000.000 x 40% = 800.000/20 = 40.000 ajustare negativă/an aferentă diferenţei de 40% în plus închiriată în regim de scutire, care se va evidenţia în decontul lunii februarie 2017.

— Dacă în anul 2018 persoana impozabilă renunţă la închirierea acestei părţi de 70% din imobil în regim de scutire, vor fi efectuate ajustări pozitive în fiecare an al perioadei de ajustare, atât timp cât această parte a imobilului nu este utilizată pentru operaţiuni fără drept de deducere, respectiv în fiecare din următorii 13 ani, astfel: 2.000.000 x 30%/20 = 30.000 lei ajustare pozitivă/an — ajustare conform prevederilor în vigoare de la 1 ianuarie 2017.

— Dacă bunul achiziţionat în anul 2011, pentru care s-a dedus TVA, nu a fost niciodată utilizat pentru operaţiuni care nu dau drept de deducere până la data de 31 decembrie 2016, fiind închiriat integral în regim de scutire începând cu luna martie 2017, persoana impozabilă va efectua următoarele ajustări:

— 2.000.000/20 = 100.000 ajustare negativă/an care se înscrie în decontul lunii martie 2017. Dacă în următorii ani din perioada de ajustare nu se mai modifică suprafaţa închiriată în regim de scutire, următoarele ajustări se vor efectua pentru suma de 100.000 lei/an şi se vor evidenţia în decontul ultimei perioade a fiecărui an.

— În cazul persoanei care a închiriat spaţiul comercial, aceasta a realizat o serie de lucrări de modernizare în anul 2016 a căror valoare a depăşit 20% din partea din bunul imobil după modernizare, calculată aplicând procentul de ocupare de 30% la valoarea bunului imobil (considerând că diferenţa de 40% din suprafaţa imobilului închiriată în regim de scutire în anul 2017 nu se adresează aceluiaşi client), reevaluat, aşa cum este înregistrat în contabilitatea persoanei care este proprietarul bunului imobil, înainte de efectuarea acestor lucrări, la care se adaugă contravaloarea lucrărilor de modernizare. În anul 2020 contractul de închiriere este reziliat. Pentru lucrarea de modernizare pot exista două variante:

  1. a) dacă persoana care a fost beneficiarul închirierii bunului transferă cu plată contravaloarea modernizării către persoana de la care a închiriat, nu se fac ajustări ale TVA deduse pentru modernizare, potrivit prevederilor art. 305 alin. (4) lit. d) pct. 1 din Codul fiscal, transferul fiind o operaţiune taxabilă;
  2. b) dacă modernizarea este transferată cu titlu gratuit de către chiriaş către persoana de la care a închiriat bunul imobil, se consideră că bunul de capital (modernizarea) şi-a încetat existenţa în cadrul activităţii economice a chiriaşului, fiind necesară ajustarea TVA deduse pentru modernizare corespunzător numărului de ani rămaşi din perioada de ajustare, respectiv 16 ani.

Persoana impozabilă poate opta pentru ajustarea TVA în funcţie de pro rata conform prevederilor alin. (16).

Exemplul nr. 3 — pentru situaţia prevăzută la art. 305 alin. (4) lit. a) pct. 3 din Codul fiscal:

O persoană impozabilă înregistrată în scopuri de taxă conform art. 316 din Codul fiscal construieşte în anul 2016 o clinică medicală destinată atât operaţiunilor scutite de TVA, cât şi operaţiunilor cu drept de deducere (de exemplu, chirurgie estetică), pentru care deduce integral taxa conform prevederilor art. 300 alin. (5) din Codul fiscal.

La finalizarea investiţiei, pe perioada de ajustare de 20 de ani, se vor efectua ajustări ale taxei deduse în funcţie de pro rata definitivă a fiecărui an, după modelul de la alin. (16).

Exemplul nr. 4

O societate deţine un imobil care a fost construit în anul 2009, TVA dedus pentru achiziţia de bunuri/servicii necesare construirii imobilului fiind de 6 milioane lei. În perioada 2009—2016 bunul imobil a fost utilizat exclusiv pentru operaţiuni taxabile. În aprilie 2017 se închiriază o parte din bunul imobil reprezentând cca 40% din suprafaţa acestuia, în regim de scutire de TVA. La determinarea suprafeţei de 40% au fost luate în calcul şi suprafeţele aferente garajelor subterane şi locurilor de parcare supraterane. Persoana respectivă trebuie’să ajusteze în aprilie 2017 taxa dedusă iniţial, proporţional cu suprafaţa de 40% închiriată în regim de scutire. Perioada de ajustare este de 20 de ani, cu începere de la 1 ianuarie 2009 şi până la finele anului 2028. Ajustarea trebuie să se efectueze astfel:

— pentru perioada 2009—2016, persoana impozabilă nu ajustează taxa dedusă iniţial aferentă acestor ani;

— pentru perioada rămasă, 2017—2028 = 12 ani, taxa se ajustează astfel:

— 6.000.000 lei x 40% = 2.400.000 lei, reprezintă partea de TVA supusă ajustării. 2.400.000/20 = 120.000 lei taxa de ajustat (ajustare negativă) care se înscrie în decontul de taxă pe valoarea adăugată aferent lunii aprilie 2017. Dacă în următorii ani din perioada de ajustare nu se mai modifică suprafaţa închiriată în regim de scutire, următoarele ajustări se vor efectua pentru suma de 120.000 lei/an şi se vor evidenţia în decontul ultimei perioade fiscale a fiecărui an. Orice modificare în plus sau în minus a acestei suprafeţe va genera ajustări în decontul aferent lunii în care apare modificarea şi ulterior în decontul ultimei perioade fiscale a fiecărui an din perioada de ajustare.

Persoana impozabilă poate opta pentru ajustarea TVA în funcţie de pro rata conform prevederilor alin. (16).

Exemplul nr. 5:

în anul 2010 o societate achiziţionează un spaţiu comercial (imobil) destinat exclusiv operaţiunilor scutite fără drept de deducere constând în jocuri de noroc. TVA aferent acestui un spaţiu comercial care nu a fost dedusă la achiziţie a fost în sumă de 3.000.000 lei.

în anul 2016 societatea în cauză alocă cca 40% din suprafaţa bunului imobil pentru activităţi de alimentaţie publică (restaurant), taxabile. Conform acestei alocări persoana impozabilă a efectuat în anul 2016 o ajustare pozitivă aferentă perioadei rămase din perioada de ajustare, respectiv 14 ani, astfel: 3.000.000 x40% = 1.200.000 x 14/20 = 840.000 ajustare pozitivă). Dacă în anii următori din perioada de ajustare nu se mai modifică suprafaţa de 40% destinată activităţii taxabile, nu se mai efectuează ajustări.

— Dacă alocarea suprafeţei de 40% din bunul imobil pentru activităţi de restaurant ar fi intervenit în septembrie 2017, persoana impozabilă ar fi efectuat o ajustare pozitivă de

60.000 lei care se evidenţiază în decontul de taxă pentru luna septembrie (3.000.000 x 40% = 1.200.000/20 = 60.000 lei). Dacă în următorii ani din perioada de ajustare nu se mai modifică suprafaţa de 40% alocată activităţii taxabile, următoarele ajustări se vor efectua pentru suma de 60.000 lei/an şi se vor evidenţia în decontul ultimei perioade a fiecărui an. Orice modificare în plus sau în minus a acestei suprafeţe va genera ajustări în decontul lunii în care apare modificarea.

(16) Pentru cazul prevăzut la art. 305 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal, ajustarea se efectuează în cadrul perioadei de ajustare prevăzute la art. 305 alin. (2) din Codul fiscal, pentru o cincime sau o douăzecime din taxa dedusă/nededusă iniţial, în funcţie de pro rata definitivă la finele fiecărui an, conform procedurii descrise la art. 300 alin. (15) din Codul fiscal. Această ajustare se aplică pentru bunurile la achiziţia, fabricarea, construcţia, transformarea sau modernizarea cărora se aplică prevederile art. 300 alin. (5) din Codul fiscal, precum şi pentru bunurile de capital la achiziţia, fabricarea, construcţia, transformarea sau modernizarea cărora s-a dedus integral taxa ori nu s-a exercitat dreptul de deducere a taxei şi care în cursul perioadei de ajustare sunt alocate unor activităţi în cazul cărora nu se poate determina proporţia în care sunt utilizate pentru operaţiuni cu drept de deducere şi fără drept de deducere. Dacă taxa aferentă achiziţiei, fabricării,’ construcţiei, transformării sau modernizării bunului de capital s-a dedus integral, se consideră că taxa a fost dedusă pe bază de pro rata de 100%, respectiv dacă nu s-a exercitat dreptul de deducere se consideră că pro rata a fost de 0%. Ajustarea se va realiza anual, pe durata întregii perioade de ajustare, atât timp cât bunul de capital este alocat unei activităţi în cazul căreia nu se poate determina proporţia în care este utilizat pentru operaţiuni cu drept de deducere şi fără drept de deducere. Dacă în cursul perioadei de ajustare a unui bun de capital, pentru care se aplică metoda de ajustare prevăzută de prezentul alineat, apare unul dintre următoarele evenimente:

bunul de capital este utilizat pentru alte scopuri decât activitatea economică, este alocat unui sector de activitate care nu dă drept de deducere, face obiectul unei operaţiuni pentru care taxa este deductibilă integral sau îşi încetează existenţa, taxa se ajustează conform prevederilor alin. (8) sau, după caz, alin. (13).

Exemplu: O persoană impozabilă cu regim mixt cumpără un utilaj la data de 1 februarie 2016, în valoare de 200.000 lei, plus 20% TVA, adică 40.000 lei. Pro rata provizorie pentru anul 2016 este 40%, iar taxa dedusă este de 16.000 lei (40.000 lei x 40%). Pro rata definitivă calculată la sfârşitul anului 2016 este de 30%.

La sfârşitul anului 2016 se realizează ajustarea taxei pe baza pro rata definitivă, respectiv 40.000 lei x 30% = 12.000 lei taxă de dedus, care se compară cu taxa dedusă pe baza pro rata provizorie (16.000 lei), iar diferenţa de 4.000 lei se înscrie în decontul din luna decembrie ca taxă nedeductibilă. Această ajustare a deducerii se referă la întreaga sumă dedusă iniţial provizoriu şi, prin urmare, acoperă şi ajustarea aferentă primei cincimi pentru bunurile de capital.

Ajustările pentru anii 2017, 2018, 2019 şi 2020 se realizează astfel:

TVA deductibilă se împarte la 5: 40.000 lei: 5 = 8.000 lei.

TVA efectiv dedusă în baza pro rata definitivă pentru prima perioadă se împarte la rândul său la 5:12.000 lei: 5 = 2.400 lei.

Rezultatul înmulţirii taxei pe valoarea adăugată deductibile de 8.000 lei cu pro rata definitivă pentru fiecare dintre perioadele următoare se va compara apoi cu 2.400 lei.

Diferenţa rezultată va constitui ajustarea deducerii în favoarea fie a statului, fie a persoanei impozabile.

Ajustarea pentru anul 2017:

— pro rata definitivă pentru anul 2017 este de 50%;

— deducere autorizată: 8.000 lei x 50% = 4.000 lei;

— deja dedusă: 2.400 lei;

— ajustare pozitivă: 4.000 lei – 2.400 lei = 1.600 lei.

Ajustarea pentru anul 2018:

— pro rata definitivă pentru anul 2018 este de 20%;

— deducere autorizată: 8.000 lei x 20% = 1.600 lei;

— deja dedusă: 2.400 lei;

— ajustare negativă: 2.400 lei – 1.600 lei = 800 lei — nu se efectuează, fiind sub nivelul minim de 1.000 lei prevăzut la alin. (4).

Ajustarea pentru anul 2019:

— pro rata definitivă pentru anul 2019 este de 25%;

— deducere autorizată: 8.000 lei x 25% = 2.000 lei;

— deja dedusă: 2.400 lei;

— ajustare negativă: 2.400 lei – 2.000 lei = 400 lei — nu se efectuează, fiind sub nivelul minim de 1.000 lei prevăzut la alin. (4).

Ajustarea pentru anul 2020:

— pro rata definitivă pentru anul 2020 este de 70%;

— deducere autorizată: 8.000 lei x 70% = 5.600 lei;

— deja dedusă: 2.400 lei;

— deducere pozitivă: 5.600 lei – 2.400 lei = 3.200 lei.

Orice modificare a pro rata în anii următori, respectiv după

scurgerea ultimului an de ajustare (2020), nu va mai influenţa deducerile efectuate pentru acest utilaj. Dar pentru livrări către sine nu există limită de timp.

(…)

(18) Taxa deductibilă aferentă bunurilor de capital achiziţionate de persoane impozabile care aplică sistemul TVA la încasare, altele decât achiziţiile intracomunitare de bunuri, importurile şi achiziţiile de bunuri/servicii pentru care se aplică taxare inversă potrivit prevederilor art. 307 alin. (2)—(6) sau art. 331 din Codul fiscal, precum şi a bunurilor de capital achiziţionate de beneficiari de la persoane impozabile care aplică sistemul TVA la încasare, altele decât cele prevăzute la art. 282 alin. (6) din Codul fiscal, se ajustează la data la care intervine evenimentul care generează ajustarea conform art. 305 alin. (4) lit. a), c) şi d) din Codul fiscal, luând în considerare taxa aferentă sumei plătite.

(19) În situaţia prevăzută la alin. (18), dacă la data la care intervine un eveniment care generează ajustarea nu a fost achitată integral taxa aferentă achiziţiei, pe măsură ce se plăteşte diferenţa de taxă, se determină taxa care ar fi

deductibilă sau nedeductibilă corespunzător utilizării bunului de capital pentru operaţiuni cu ori fără drept de deducere în cadrul perioadei de ajustare şi se evidenţiază în decontul de taxă aferent perioadei fiscale’în care taxa a fost plătită. Taxa aferentă achiziţiilor intracomunitare de bunuri, importurilor şi achiziţiilor de bunuri/servicii pentru care se aplică taxare inversă potrivit prevederilor art. 307 alin. (2)—(6) sau art. 331 din Codul fiscal, efectuate de o persoană impozabilă care aplică sistemul TVA la încasare, precum şi taxa aferentă achiziţiilor de bunuri/servicii prevăzute la art. 282 alin. (6) din Codul fiscal efectuate de beneficiar de la o persoană impozabilă care aplică sistemul TVA la încasare se ajustează potrivit regulilor generale prevăzute la alin. (1)—(16).

Exemplu: O persoană impozabilă B cumpără un bun de capital (o clădire) de la persoana impozabilă A. Ambele persoane aplică sistemul TVA la încasare. Valoarea bunului de capital este de 1.200.000 lei şi TVA aferentă este de 240.000 lei. Prin contractul dintre părţi se stabilesc următoarele: bunul de capital va fi pus la dispoziţia persoanei impozabile B la data de 20.07.2016, urmând ca plata să se facă în 4 tranşe egale de 300.000 lei + TVA aferentă, care devin scadente la plată corespunzător, prima tranşă la data punerii bunului la dispoziţia persoanei impozabile B’ (20.07.2016), a doua tranşă la 31.12.2016, a treia tranşă la 30.06.2017 şi ultima tranşă la 31.12.2017. Plăţile se efectuează cu respectarea prevederilor contractuale.

Perioada de ajustare începe de la 1 ianuarie a anului în care bunul de capital este pus la dispoziţia persoanei impozabile B, respectiv 1 ianuarie 2016.

Situaţia 1:

în perioada 20.07.2016—31.07.2017 bunul de capital este utilizat în scopul operaţiunilor taxabile ale persoanei impozabile B, respectiv operaţiunilor de închiriere în regim de taxare cu TVA prin opţiune conform art. 292 alin. (3) din Codul fiscal.

începând cu 1.08.2017 bunul de capital este alocat în integralitate pentru realizarea de operaţiuni de închiriere în regim de scutire de TVA fără drept de deducere în sensul art. 292 alin. (2) lit. e) din Codul fiscal.

— Perioada de ajustare (20 de ani): 1.01.2016—31.12.2035

— TVA aferentă achiziţiei bunului de capital: 240.000 lei.

— TVA dedusă conform plăţilor efectuate până la data la care intervine evenimentul care generează ajustarea: 180.000 lei, corespunzător celor 3 tranşe de plată efectuate.

— Ajustarea taxei deduse la data evenimentului care generează ajustarea: 180.000/20 = 9.000 lei, în favoarea statului.

La 31.12.2017 se plăteşte şi ultima tranşă, TVA aferentă fiind de 60.000 lei.

Se determină la momentul efectuării plăţii cuantumul TVA deductibile în funcţie de modul de utilizare a bunului de capital în perioada de ajustare, astfel: 60.000 lei x 19/20 ani = 57.000 lei, care nu se poate deduce, întrucât corespunde celor 19 ani rămaşi din perioada de ajustare, iar bunul de capital este deja alocat operaţiunilor scutite fără drept de deducere. Suma de 57.000 lei se scade din contul 4428 «TVA neexigibilă» şi se înregistrează în conturile de cheltuieli.

Suma de 3.000 lei aferentă anului 2016 se va deduce în decontul lunii decembrie 2017 şi se înscrie în decont la rândurile corespunzătoare de taxă dedusă.

Dacă în anul 2018 nu se produc modificări în ce priveşte alocarea bunului, acesta fiind în continuare închiriat în regim de scutire fără drept de deducere, în luna decembrie 2018 se va efectua ajustarea aferentă anului 2018 astfel: 180.000/20 =

9.000 lei, ajustare negativă.

La data de 3.03.2019 bunul de capital începe să fie utilizat în integralitate pentru operaţiuni taxabile.

— Din taxa pe valoarea adăugată nededusă de 57.000 lei se scade suma de 6.000 lei (60.000 x 2/20 = 6.000 lei) care rămâne în continuare nedeductibilă, fiind aferentă anilor 2017 şi 2018, în care bunul a fost utilizat pentru operaţiuni scutite fără drept de deducere. Restul de 51.000 lei se împarte la perioada rămasă din perioada de ajustare, respectiv 17 ani, rezultând suma de 3.000 lei/an, ajustare pozitivă care se înscrie în anul 2019 în decontul aferent lunii martie şi în anii următori în decontul aferent ultimei perioade fiscale a fiecărui an.

Situaţia 2:

în perioada 20.07.2016—31.07.2017 bunul de capital este utilizat în scopul operaţiunilor taxabile ale persoanei impozabile B, respectiv pentru operaţiuni de închiriere în regim de taxare cu TVA în sensul art. 292 alin. (3) din Codul fiscal. Începând cu 1.08.2017 bunul de capital este alocat parţial (20%) pentru realizarea de operaţiuni de închiriere în regim de scutire de TVA fără drept de deducere în sensul art. 292 alin. (2) lit. e) din Codul fiscal.

— Perioada de ajustare (20 de ani): 1.01.2016—31.12.2035

— TVA dedusă conform plăţilor efectuate până la data la care intervine evenimentul care generează ajustarea: 180.000 lei, corespunzător celor 3 tranşe de plată efectuate.

— Ajustarea taxei deduse la data evenimentului care generează ajustarea: 180.000/20 = 9.000 x 20% = 1.800 lei în favoarea statului. În anii următori aceeaşi sumă se va înscrie în decontul aferent ultimei perioade fiscale a fiecărui an, până la finele perioadei de ajustare, dacă nu intervin evenimente care să genereze altă ajustare.

La 31.12.2017 se plăteşte şi ultima tranşă, TVA aferentă fiind de 60.000 lei.

Se determină la momentul efectuării plăţii cuantumul TVA deductibile în funcţie de modul de utilizare a bunului de capital în perioada de ajustare, astfel: 60.000 lei x 19/20 = 57.000 x 20% = 11.400 lei, care nu se pot deduce, întrucât bunul de capital este deja alocat operaţiunilor scutite fără drept de deducere în proporţie de 20%.

în decontul lunii decembrie 2017 se înscrie la rândurile corespunzătoare de taxă dedusă suma de 48.600 lei (60.000 -11.400).

(20) Pentru cazul prevăzut la art. 305 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal, taxa deductibilă aferentă bunurilor de capital, achiziţionate de persoane impozabile care aplică sistemul TVA la încasare, altele decât achiziţiile intracomunitare de bunuri, importurile şi achiziţiile de bunuri/servicii pentru care se aplică taxare inversă potrivit prevederilor art. 307 alin. (2)—(6) sau art. 331 din Codul fiscal, precum şi a bunurilor de capital achiziţionate de beneficiari de la persoane impozabile care aplică sistemul TVA la încasare, altele decât cele prevăzute la art. 282 alin. (6) din Codul fiscal, se ajustează conform alin. (16), ţinând cont de plăţile efectuate astfel:

  1. a) În anul achiziţiei se ajustează taxa aferentă sumelor efectiv plătite conform pro rata definitivă din acest an;
  2. b) de câte ori se mai efectuează o plată în anii următori din perioada de ajustare se deduce taxa aferentă plăţilor efectuate în funcţie de pro rata definitivă din anul achiziţiei, în decontul perioadei fiscale în care s-a efectuat plata;
  3. c) la finele fiecărui an se ajustează o cincime sau o douăzecime din taxa dedusă corespunzătoare plăţilor efectuate, în funcţie de pro rata definitivă;
  4. d) În situaţia în care se efectuează ajustarea prevăzută la lit. c) şi ulterior se mai efectuează plăţi, la fiecare plată se recalculează taxa ajustată conform lit. c), în funcţie de plăţile efectuate, diferenţa rezultată înscriindu-se în decontul aferent perioadei fiscale în care s-a efectuat fiecare plată.

Exemplu:

O persoană impozabilă cu regim mixt care aplică sistemul TVA la încasare cumpără un utilaj la data de 1 martie 2016, în valoare de 240.000 lei, plus 20% TVA, adică 48.000 lei. Conform contractului plata utilajului se efectuează astfel: 50% din valoare la data achiziţiei, respectiv 144.000 lei (din care TVA 24.000 lei), iar diferenţa în două rate de câte 72.000 lei (din care TVA

12.000 lei), plătibile în luna ianuarie a următorilor 2 ani. Pro rata provizorie pentru anul 2016 este 30%.

La data achiziţiei persoana impozabilă deduce taxa aferentă sumei achitate corespunzător pro rata provizorie astfel:

24.000 lei x 30% = 7.200 lei, taxă care se deduce în decontul aferent lunii martie 2016.

Pro rata definitivă calculată la sfârşitul anului 2016 este de 40%. La sfârşitul anului 2016 se realizează ajustarea taxei pe baza pro rata definitivă, respectiv 24.000 lei x 40% = 9.600 lei taxă de dedus, care se compară cu taxa dedusă pe baza pro rata provizorie (7.200 lei), iar diferenţa de 2.400 lei se înscrie în decontul din luna decembrie ca taxă deductibilă.

Anul 2017

Pro rata provizorie utilizată în anul 2017 este de 50%. În luna ianuarie din anul 2017 se efectuează plata sumei de 62.000 lei (din care TVA 12.000 lei).

La data plăţii se calculează taxa de dedus, ţinând cont de pro rata definitivă din anul 2016, anul achiziţiei utilajului:

12.000 lei x 40% = 4.800 lei, taxă care se deduce în decontul aferent lunii ianuarie 2017.

Pro rata definitivă pentru anul 2017 calculată la sfârşitul anului este de 60%.

La sfârşitul anului 2017 se fac următoarele calcule:

Taxa deductibilă corespunzătoare plăţilor efectuate se împarte la 5 (perioada de ajustare):

24.000 lei + 12.000 lei = 36.000 lei : 5 = 7.200 lei. Deducerea autorizată, respectiv taxa care poate fi dedusă

pentru anul 2017, se calculează astfel:

7.200 lei x 60% =4.320 lei.

Taxa deja dedusă corespunzătoare unui an, respectiv anului 2017, se calculează astfel:

9.600 lei (dedusă în anul 2016) + 4.800 lei (dedusă în anul 2017) = 14.400 lei: 5 = 2.880 lei.

Se compară deducerea autorizată cu taxa deja dedusă pentru anul 2017, iar diferenţa de 1.440 lei (4.320 lei – 2.880 lei) reprezintă taxa de dedus suplimentar care se înscrie în decontul lunii decembrie.

Anul 2018

Pro rata provizorie utilizată în anul 2018 este de 60%. În luna ianuarie 2018 se efectuează plata sumei de

72.000 lei (din care TVA 12.000 lei).

La data plăţii se calculează taxa de dedus, ţinând cont de pro rata definitivă din anul 2016, anul achiziţiei utilajului:

12.000 lei x 40% = 4.800 lei, taxă care se deduce în decontul aferent lunii ianuarie 2018.

Ca urmare a efectuării acestei plăţi se recalculează taxa deductibilă aferentă anului 2017 astfel:

Taxa deductibilă corespunzătoare plăţilor efectuate se împarte la 5 (perioada de ajustare):

24.000 lei + 12.000 lei + 12.000 lei =48.000 lei: 5 = 9.600 lei. Deducerea autorizată, respectiv taxa care poate fi dedusă

pentru anul 2017 ca urmare a acestei plăti se calculează astfel:

9.600 lei x 60% = 5.760 lei.

Taxa deja dedusă corespunzătoare unui an este:

9.600 lei (dedusă în anul 2016) + 4.800 lei (dedusă în anul 2017) + 4.800 lei (dedusă în anul 2018) = 19.200 lei: 5 = 3.840 lei.

Se compară deducerea autorizată cu taxa dedusă efectiv (5.760 lei – 3.840 lei), iar diferenţa de 1.920 lei este taxa care se poate deduce pentru anul 2017.

întrucât în decembrie 2017 s-a dedus suma de 1.440 lei, se va deduce suplimentar în ianuarie 2018 (luna în care s-a achitat ultima rată) suma de 480 lei (1.920 lei – 1.440 lei).

în luna decembrie 2018 se efectuează ajustarea corespunzătoare acestui an în funcţie de pro rata definitivă, care este de 30%, astfel:

Taxa deductibilă corespunzătoare plăţilor efectuate se împarte la 5 (perioada de ajustare):

24.000 lei + 12.000 lei + 12.000 lei =48.000 lei: 5 = 9.600 lei. Deducerea autorizată conform pro rata definitivă pentru

acest an este de 2.880 lei (9.600 lei x 30%).

Se determină taxa deja dedusă pentru acest an:

9.600 lei + 4.800 lei + 4.800 lei = 19.200 lei : 5 = 3.840 lei.

întrucât s-a dedus mai mult, în decontul lunii decembrie ar trebui să se efectueze o ajustare în favoarea statului, dar în cazul prezentat fiind o sumă mai mică de 1.000 lei, respectiv de 960 lei (3.840 lei – 2.880 lei), ajustarea nu se efectuează.

Anul 2019

— pro rata definitivă pentru anul 2019 este de 35%;

— deducere autorizată: 9.600 lei x 35% = 3.360 lei;

— deja dedusă: 3.840 lei;

— ajustare în favoarea statului: 3.840 lei – 3.360 lei = 480 lei — nu se efectuează, fiind sub nivelul minim de 1.000 lei.

în ultimul an al perioadei de ajustare, respectiv anul 2020, ajustarea se va efectua similar celei de la sfârşitul anului 2019.”

  1. La punctul 79, alineatul (21) se abrogă.
  2. La capitolul XII, după secţiunea a 4-a se introduce o nouă secţiune, secţiunea a 5-a, alcătuită din punctul 871, cu următorul cuprins:

SECŢIUNEA a 5-a

Regimul special pentru agricultori

871 (1) În sensul art. 3151 alin. (1) lit. c), activităţile de producţie agricolă includ:

  1. a) Cultura:
  2. agricultură generală, inclusiv viticultură;
  3. cultura pomilor fructiferi (inclusiv măslini) şi a legumelor, florilor şi plantelor ornamentale, atât în aer liber, cât şi în sere;
  4. producţia de ciuperci, condimente, seminţe şi material săditor;
  5. exploatarea pepinierelor;
  6. b) creşterea animalelor de fermă alături de cultivarea solului:
  7. creşterea animalelor;
  8. creşterea păsărilor;
  9. creşterea iepurilor;
  10. apicultura;
  11. sericicultura;
  12. helicicultura;
  13. c) silvicultura;
  14. d) pescuitul:
  15. pescuitul în apă dulce;
  16. piscicultura;
  17. creşterea midiilor, stridiilor şi a altor moluşte şi crustacee;
  18. creşterea broaştelor.

(2) Activităţile de transformare a produselor agricole prin alte metode decât cele industriale reprezintă activităţile de transformare a produselor ce rezultă din activităţile prevăzute la alin. (1) prin utilizarea mijloacelor folosite în mod normal în întreprinderile agricole.

(3) În sensul art 3151 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal, serviciile agricole sunt cele prevăzute în anexa la Ordinul ministrului finanţelor publice şi al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 1.155/868/2016 privind aplicarea cotei reduse de TVA de 9% pentru livrarea de îngrăşăminte şi de pesticide utilizate în agricultură, seminţe şi alte produse agricole destinate însămânţării sau plantării, precum şi pentru prestările de servicii de tipul celor specifice utilizate în sectorul agricol.

(4) Potrivit art. 3151 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal, preţul/tariful stabilit de agricultor la care se aplică procentul de compensare în cotă forfetară în vederea determinării compensaţiei în cotă forfetară nu include taxa pe valoarea adăugată nedeductibilă aferentă achiziţiilor.

(5) Agricultorii care îndeplinesc condiţiile pentru aplicarea regimului special prevăzut la art. 3151 din Codul fiscal aplică regimul special indiferent dacă au depus sau nu notificarea privind aplicarea acestui regim, cu excepţia celor care optează pentru aplicarea regimului normal de taxă. Agricultorii pot înscrie în facturile emise compensaţia în cota forfetară numai după depunerea notificării privind aplicarea regimului special şi înscrierea acestora în Registrul agricultorilor care aplică regimul special.

(6) Echivalentul în lei al plafonului pentru achiziţii intra corn unita re de bunuri de 10.000 euro, prevăzut la art. 3151 alin. (9) din Codul fiscal, aplicabil în cursul unui an calendaristic, se determină pe baza cursului valutar de schimb comunicat de Banca Naţională a României la data aderării şi se rotunjeşte la cifra miilor. Rotunjirea se face prin majorare când cifra sutelor este egală sau mai mare decât 5 şi prin reducere când cifra sutelor este mai mică de 5, prin urmare plafonul este de 34.000 lei.

(7) În cazul în care plafonul pentru achiziţii intra corn unita re de bunuri prevăzut la alin. (6) este depăşit, agricultorul trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 317 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal. Înregistrarea va rămâne valabilă pentru perioada până la sfârşitul anului calendaristic în care a fost depăşit plafonul de achiziţii şi cel puţin pentru anul calendaristic următor sau, după caz, până la data la care agricultorul se înregistrează în scopuri de TVA conform art. 316 din Codul fiscal, dacă această dată este anterioară acestui termen.

(8) Agricultorul poate solicita anularea înregistrării oricând după încheierea anului calendaristic următor celui în care s-a înregistrat. Prin excepţie, acesta rămâne înregistrat în scopuri de TVA conform art. 317 din Codul fiscal pentru toate achiziţiile intracomunitare de bunuri efectuate cel puţin pentru încă un an calendaristic, dacă plafonul pentru achiziţii de bunuri este depăşit şi în anul calendaristic care a urmat celui în care a fost înregistrat.

(9) Dacă după expirarea anului calendaristic următor celui în care agricultorul a fost înregistrat acesta efectuează o achiziţie intracomunitară de bunuri în baza codului de înregistrare în scopuri de TVA obţinut conform art. 317 din Codul fiscal, se consideră că a optat conform art. 3151 alin. (10) din Codul fiscal, cu excepţia cazului în care este obligat să rămână înregistrat în urma depăşirii plafonului pentru achiziţii de bunuri în anul următor anului în care s-a înregistrat, situaţie în care se aplică prevederile alin. (8).

(10) Conform prevederilor 3151 alin. (10) din Codul fiscal, agricultorii care nu depăşesc plafonul pentru achiziţii intracomunitare pot opta pentru regimul general prevăzut ia art. 268 alin. (3) lit. a) din Codul fiscal. Aceştia sunt obligaţi la plata taxei în România pentru toate achiziţiile intracomunitare de bunuri de la data la care îşi exercită opţiunea şi vor solicita un cod de înregistrare în scopuri de TVÂ conform art. 317 alin. (2) din Codul fiscal. Agricultorii pot solicita anularea înregistrării oricând după încheierea a 2 ani calendaristici ce urmează celui în care s-au înregistrat.

(11) În cazul în care după încheierea a 2 ani calendaristici consecutivi de la înregistrare agricultorii prevăzuţi la alin. (10) efectuează o achiziţie intracomunitară de bunuri în baza codului de înregistrare în scopuri de TVA obţinut conform art. 317 din Codul fiscal, se consideră că şi-au reexercitat opţiunea în condiţiile art. 3151 alin. (10) din Codul fiscal, cu excepţia cazului în care aceste persoane sunt obligate să rămână înregistrate în urma depăşirii plafonului pentru achiziţii intracomunitare de bunuri în anul calendaristic anterior, situaţie în care se aplică prevederile alin. (8).

(12) Agricultorii care depăşesc plafonul de scutire prevăzut la art. 310 alin. (1) din Codul fiscal, din alte activităţi economice decât cele prevăzute la art. 3151 alin. (1) lit. c) şi d) din Codul fiscal, dar nu solicită înregistrarea în scopuri deTVAÎn termenul prevăzut la art. 310 alin. (6) din Codul fiscal, nu mai pot aplica regimul special de la data la care ar fi fost înregistraţi în scopuri de TVA dacă ar fi solicitat înregistrarea în termen. În vederea aplicării prevederilor art. 310 alin. (6) lit. a) şi b) din Codul fiscal, organele fiscale competente vor stabili taxa pe care agricultorii ar fi avut obligaţia să o colecteze pentru toate operaţiunile taxabile, inclusiv cele prevăzute la art. 3151 alin. (1) lit. c) şi d) din Codul fiscal, realizate de la data la care ar fi fost înregistraţi în scopuri de TVA dacă ar fi solicitat înregistrarea în termen.

(13) În cazul înregistrării în scopuri de TVA conform art. 316 din Codul fiscal, agricultorii au dreptul la ajustarea taxei deductibile aferente achiziţiilor destinate exclusiv activităţilor pentru care nu a fost aplicat regimul special pentru agricultori. Ajustările de taxă pe care le poate efectua agricultorul sunt prevăzute la pct. 83 alin. (11).

(14) Agricultorul care aplică regimul special poate opta, conform art. 3151 alin. (15) din Codul fiscal, pentru aplicarea regimului normal de taxă, dacă nu realizează alte activităţi economice decât cele prevăzute la art. 3151 alin. (1) lit c) şi d) sau realizează alte activităţi economice a căror cifră de afaceri anuală este inferioară plafonului de scutire prevăzut la art. 310 din Codul fiscal. În vederea aplicării regimului normal de taxă, agricultorul trebuie să depună la organul fiscal competent o notificare în acest sens, însoţită de solicitarea de înregistrare în scopuri de TVA conform art 316 din Codul fiscal, între data de 1 şi 10 ale oricărei luni. Organul fiscal competent operează radierea agricultorului din Registrul agricultorilor care aplică regimul special şi înregistrează agricultorul în scopuri de TVA conform art 316 din Codul fiscal, până la data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă notificarea. După exercitarea opţiunii de aplicare a regimului normal de taxă, agricultorul nu mai poate aplica din nou regimul special pentru o perioadă de cel puţin doi ani de la data înregistrării în scopuri de TVA.

(15) Persoanele impozabile îşi pot exercita dreptul de deducere/restituire a compensaţiei în cotă forfetară achitată agricultorului, potrivit prevederilor art 3151 alin. (17) şi (18) din Codul fiscal, numai în măsura în care agricultoml este’înscris la data livrării/prestării în Registrul agricultorilor care aplică regimul special.”

  1. Punctul 107 se abrogă.

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

Contrasemnează:

Ministrul finanţelor publice,

Viorel Ştefan

  1. Ministrul afacerilor externe,

Monica-Dorina Gheorghiţă,

secretar de stat

Ministrul turismului,

Mircea-Titus Dobre

  1. Ministrul pentru mediul de afaceri, comerţ şi antreprenoriat,

Harry-Ilan Laufer,

secretar de stat

Ministrul muncii şi justiţiei sociale,

Lia-Olguţa Vasilescu

Ministrul sănătăţii,

Florian-Dorel Bodog

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Petre Daea

  1. Ministrul delegat pentru afaceri europene,

Bogdan Mănoiu,

secretar de stat

Bucureşti, 27 aprilie 2017.

Nr. 284.

Sursa
Detalii: http://legeaz.net/monitorul-oficial-319-2017/hg-284-2017-modificare-completare-norme-metodologice-cod-fiscal


About the Author: