La data de 19 octombrie 2017, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) s-a pronunțat în cauza C-101/16 S.C. Paper Consult S.R.L. Vs. DRFP Cluj, tranșând de o manieră categorică faptul că legislația națională în temeiul căreia dreptul de deducere a TVA este refuzat pentru motivul că furnizorul a fost declarat inactiv este contrară prevederilor Directivei 2006/112/CE de TVA.
Astfel, decizia CJUE stabilește faptul că dreptul de deducere a TVA aferentă achizițiilor efectuate de la un partener de afaceri declarat inactiv nu poate fi refuzat de o manieră sistematică și finală, nepermițând să se facă dovada absenței unei fraude sau a unei pierderi de venituri fiscale.
Mai mult, în ciuda eforturilor autorităților române de a limita în timp aplicabilitatea acestei decizii, aducând în discuție impactul financiar colosal asupra bugetului dacă ar trebui să se acorde deducerea TVA tuturor operatorilor economici care au încheiat tranzacții cu operatori declarați inactivi începând din anul 2007, CJUE a statuat faptul că, în situația analizată, limitarea în timp a efectelor deciziei nu este necesară.
Așadar, dacă aveți achiziții de la parteneri inactivi, în funcție de situația în care vă regăsiți (e.g. nu ați dedus TVA, sau vi s-a refuzat dreptul de deducere și sunteți în curs de contestare sau aveți o decizie finală a Curții etc.), considerăm oportună o analiză aplicată de la caz la caz pentru a identifica potențiale căi de acțiune.
Extras din Hotărârea Curţii (19 octombrie 2017) în cauza C-101/16
Litigiul principal și întrebările preliminare
Printr‑o decizie din 11 mai 2012, autoritățile fiscale au constatat că Rom Packaging, cu sediul în București (România), prestase servicii în favoarea Paper Consult, cu sediul în Bistrița‑Năsăud (România), în valoare de 190 340 de lei românești (RON) (aproximativ 44 560 de euro) fără TVA, pe baza unui contract de prestări servicii încheiat la 3 ianuarie 2011.
Întrucât Rom Packaging a fost declarată inactivă de la 7 octombrie 2010 și radiată din registrul persoanelor impozabile în scopuri de TVA începând de la 1 noiembrie 2010 pentru nedepunerea declarațiilor fiscale impuse de lege și ținând seama de articolul 11 alineatul (12) din Codul fiscal, autoritățile fiscale au concluzionat că Paper Consult nu avea dreptul să deducă suma de 45 680 RON (aproximativ 10 694 de euro), și anume cuantumul plătit cu titlu de TVA pentru serviciile furnizate de Rom Packaging.
Contestația formulată de Paper Consult împotriva actului autorității de control fiscal a fost respinsă ca fiind neîntemeiată prin decizia din 17 iulie 2014 a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Cluj‑Napoca. Acțiunea în contencios fiscal formulată de Paper Consult împotriva acestei decizii a fost, la rândul ei, respinsă prin sentința civilă din 8 iulie 2015 pronunțată de Tribunalul Bistrița‑Năsăud.
Paper Consult a formulat apel împotriva acestei sentințe la Curtea de Apel Cluj (România). Aceasta nu a contestat elementele de fapt reținute de autoritățile fiscale și de Tribunalul Bistrița‑Năsăud. În schimb, ea a arătat că Ordinul președintelui ANAF din 21 septembrie 2010, prin care Rom Packaging fusese declarată inactivă, nu îi fusese comunicat, ci fusese doar publicat la sediul ANAF și pe pagina de internet a acesteia. Paper Consult a susținut că, în aceste împrejurări, ordinul respectiv nu îi era opozabil și nu putea fi considerat ca reprezentând temeiul refuzului dreptului său de deducere a TVA‑ului, o asemenea măsură fiind contrară dreptului Uniunii.
Paper Consult susține că, pentru a putea beneficia de dreptul de deducere a TVA‑ului, este suficient să fie îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 178 din Directiva 2006/112.
Instanța de trimitere arată însă că, potrivit jurisprudenței Curții, combaterea evaziunii fiscale, a fraudei și a abuzurilor fiscale reprezintă un obiectiv recunoscut și încurajat prin Directiva 2006/112, cu condiția ca măsurile adoptate în acest scop să fie proporționale. Potrivit acestei instanțe, nu ar fi o sarcină excesivă pentru contribuabili să efectueze o verificare minimă, prin căutare pe site‑ul internet al ANAF, a persoanelor cu care intenționează să încheie contracte, pentru a verifica dacă acestea sunt sau nu sunt declarate „contribuabili inactivi”. Totuși, instanța menționată constată că nu există o jurisprudență a Curții referitoare la o asemenea situație.
În aceste condiții, Curtea de Apel Cluj a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:
„1) Se opune Directiva 2006/112 unei reglementări naționale în conformitate cu care este refuzat dreptul de deducere a [TVA‑ului] unei persoane impozabile pe motiv că persoana din amonte, care a emis factura în care sunt individualizate cheltuiala și [TVA‑ul], a fost declarată inactivă de către administrația financiară?
2) În cazul în care răspunsul la prima întrebare este negativ, se opune Directiva 2006/112 unei reglementări naționale în conformitate cu care este suficientă afișarea listei cu contribuabilii declarați inactivi la sediul [ANAF] și publicarea acesteia pe pagina de internet a [ANAF], la secțiunea Informații publice – Informații privind agenții economici, pentru a putea refuza dreptul de deducere a [TVA‑ului], în condițiile primei întrebări?”
Sursa aici
